De aproape 10 ani incerc sa pastrez o traditie la inceput de an si anume sa particip la minim o competitie de alergare in sala.

In 2022 cea mai potrivita (ca si data, caci eu clar nu mai mai potrivesc cu distantele scurte) a fost prezenta la Campionatul National pentru Veterani in sala.

Intre antrenamentele si competitiile de ultramaraton, o cursa de 3000m in sala parea o gluma buna pentru orice ma cunoaste. Chiar si pentru mine. Insa principala dorinta a fost sa reprezint clubul intr-un concurs national.

Evident ca nu am avut niciun antrenament in sala sau macar pe banda de alergare (asta n-am mai incercat de mai bine de 5 ani) in actualul sezon. Am incercat doar sa ma setez mental pentru orice inconvenient generat de o alergare in sala. Si chiar m-am simtit bine. Cea care mai tradat a fost…lipsa vitezei.

Un alt motiv foarte important a fost intalnirea cu prietenii alergatori si colegii de club de la CS MISCAREA CFR. Si chiar m-am bucurat enorm sa-i reintalnesc si sa primesc sustinerea lor.

Pentru prima data am concurat la categoria M40. Nu au fost participanti multi, dar pareau foarte bine pregatiti si in niciun caz nu erau ultramartaonisti. Si chiar au alergat foarte bine. Tot pentru prima data am terminat ultimul la o cursa in sala, sosind la o distanta apreciabiala de ceilalti concurenti. Dar nu a fost suparare. Din contra, m-am simtit excelent.

Am avut un timp final de 11min39sec. Atat…s-a putut! De fapt a fost un test foarte bun pentru cursa de backyard ultra ce urma (12 Martie), in Spania. Acolo a trebuit sa sprintez pe ultimele sute de metri, pe coborare, la 7-8 runde din cele 20 reusite (130Km).

Cand voi mai avea ocazia cu siguranta voi mai lua startul la stfel de probe, chiar daca nu mai reprezinta si timp sunt slabi. Voi gasi probabil motive sa revin in sala. Pana atunci gandul meu va fi la numeroasele competitii de ulttramaraton.