Un maraton (mai ales unul in afara tarii) nu inseamna doar alergare. Inseamna si o sansa buna de a calatori, de a vizita si de a fotografia. Planuiam de ceva vreme o calatorie in Italia,  in zona Torino, adica inca din 2010. Pe atunci, fotografia si mersul pe munte aveau prioritate in activitatile mele. Anul acesta, alergatul le-a luat fata. Insa lucrurile s-au potrivit atat de bine incat am ajuns in Italia, la jumatatea lui Noiembrie, cu mai multe “interese: Maratonul de la Torino (13 Noiembrie), onorarea unei invitatii, revederea cumnatei Viorica si a unor prieteni foarte dragi (Matteo, Francesca, Gaia si Leonardo) , vizitarea unor orase faine: Bologna si Verona. Toate acestea insemand o vacanta de toamna tarzie, dar binevenita.

Maratonul are povestea lui.  Dar in Italia am incercat sa ma bucur si de vacanta si sa acord atentie si fotografiei. O sa radeti, dar ceea ce mi-a ramas in minte (adica in memoria vizuala) in primul rand, este o trecere de pietoni din satul Buriasco (la cca 50 Km de Torino):

In afara de cateva discutii principiale, am revenit numai cu amintiri placute: trecerea prin cateva localitati medievale (multe dintre ele chiar in timpul maratonului), mancaruri traditionale si o pizza ca la mama ei (dupa retete originale din sudul Italiei), zona universitara din Bologna, centrul Veronei (sursa bogata pentru vizitat si fotografiat) si multe altele. Iata si exemplificarea (in imagini).

Am “impuscat” si cateva cadre care-mi plac foarte mult:

Mi-am propus multe si marunte (adica diferite) inainte de a ajunge in Italia si chiar le-am “reusit” pe toate. Sau cel putin asa cred eu.