Urbatlonul mi-a facut cu ochiul inca de la prima editie. Lucrurile s-au potrivit abia la editia din 2016, pe 11 Iunie. Oricat de multe poze si clipuri video de la eveniment as fi vazut, tot nu reuseam sa suprind esenta unei astfel de provocari. Si intr-adevar abia la fata locului am inteles ce inseamna un o alergare urbana cu obstacole.

Start-ul s-a dat in valuri. M-am strecurat in prima “transa”. Dupa start a urmat un mic “trail”, am facut zig zac in parcare, dupa care au inceput obstacolele. De departe cea mai serioasa incercare (inclusiv pentru psihic) este bucata parcursa in interiorul Arenei Nationale. Seria de urcat-coborat scari este extrem de dura, pana te obisnuoesti cu treptele. Dupa asta alergi cu “sufletul la gura” la propriu. Pulsul se ridica la maxim. Insa mai sunt si alte obstacole. La un moment ma trezesc cu un carucior de cumparaturi in fata. Ia si impinge. E o gluma? Aici e show sau competitie? Spre final alta trasnaie…e musai sa dai cu piciorul intr-o minge. Mai am de trecut prin apa si vine un mic sprint la Finish.

Urbatonul nu ofera premii, se face totusi un clasament. N-o sa amintesc timpul si clasarea. Am obtinut exact ce am vrut. Sa experimentez si acest tip de “provocare”. Pe langa Arena am tot alergat, dar nu si in interior. O vazusem dinauntru doar la un concert (Red Hot Chilli Peppers).

Daca sunteti curiosi, chiar merita sa incercati!