In viata ne bucuram de ceea ce ne da Dumnezeu, de ceea ce facem, de ceea ce suntem. Ne bucuram de viata. Iar cand o pasiune devine aproape un mod de viata (in mod natural, ci nu sub forma de obligatie) lucrurile se vad mai mult in alb decat in negru. Iar de foarte multe ori lucrurile si oamenii se vad in culori vii.
Uneori visam cu ochii deschisi, alteori tintim spre ceva (dar fara a indrazni macar sa visam) ca putem ajunge acolo. Nu ca nu am avea puterea sa o facem, dar oare suntem suficient de pregatiti sa ajugem la “tinta”? Si oare vrem ne indeplinim visul fara efort, mai mult din intamplare? Asta ar fi mai rau decat neindeplinirea visului. Exista un loc si un moment in viata noastra, unde si cand acest vis va deveni realitate. E nevoie de rabdare, dar acel vis se construieste.
A existat o perioada cand alergarea imi era la fel de draga ca acum, dar nu indrazneam inca sa alerg un Maraton. Nu eram pregatit (din niciun punct de vedere) si nu stiam de unde sa incep sa devin pregatit. Totusi am alergat primul maraton (pe munte – Maratonul Piatra Craiului 2009). De acolo a inceput nebunia. Eram din ce in ce mai motivat si mai pregatit. Capatasem si experienta. Am inceput sa-mi stabilesc si cateva obiective (1000 KM alergati intr-un an in concursuri, Club 25, 100 de maratoane, alergarea unui maraton sub 3 ore, urcarea pe Podium la orice timp de concurs). Ultimul obiectiv l-am realizat deja, de 2 ori (la categorie); de altele (Club 25 si un timp de sub 3 ore la maraton) sunt foarte aproape. Dar acestea nu sunt chiar vise. Era totusi ceva la care ma gandeam din cand in cand. O dorinta, un vis: castigarea unui Maraton. Am avut curajul sa dau “glas” acestei dorinte, doar la intrebarea lui Ilie Rosu, pe cand pregatea lista participantilor la Maratonul Zapezii – Rasnov.
Eram dispus sa astept si ani buni pentru un astfel de vis. In fond, maratoanele sunt din ce in ce mai multe, iar eu dupa cum spun colegii de club si prietenii, am progresat (pe fondul antrenamentelor, al alimentatiei, al echipamentului, dar si pe fondul experientei).
Iar acest vis a devenit realitate pe 18 Februarie 2012, la Maratonul Zapezii – Rasnov. Am terminat cursa primul, in 3h49min, castigand astfel primul meu maraton. E drept un maraton mic, dar unul special.
Stiam ca visele te poarta in alta lume. Participarea la acest Maraton (de altfel unul greu, pe timp de iarna) si castigarea lui au nascut in mintea si sufletul meu trairi unice:
– am avut ocazia sa fiu eu in grupul de frunte, care face legea in cursa
– am avut ocazia sa stau in “plasa” liderului
– am avut eu ocazia sa stabilesc ritmul si sa preiau conducerea
– am simtit cum e sa fii primul, dar sa nu fi obisnuit cu “aerul acelor inaltimi”; parca ma simteam mai bine stiind ca am pe cineva in fata
– am constientizat ca pentru a realiza ceva, mai intai trebuie sa iti propui acel ceva
– am realizat ca buna pregatire din toate punctele de vedere, mai are de luptat doar cu psihicul, si apoi te poate face castigator
– mi-am dat seama la final ca cel care castiga, este si cel mai proaspat de la inceputul pana la sfarsitul cursei;
Dar am simtit ca cel mai important la un maraton este sa termini. Aceasta este adevarata victorie. Lupta cu tine e mult mai intensa. Totusi visul a devenit realitate si imi place sa ma bucur de astfel de momente. Evident, nu singur.
PS: Multumesc domnului Ilie Rosu! Prin initiativa Maratonului Zapezii mi-a oferit ocazia perfecta pentru indeplinirea acestui vis.
Bravo si maxime felicitari din toata inima, e super tare acest loc I!!!
Bravo Simon! Felicitari! La cat mai multe podiumuri pe prima treapta! 🙂
Felicitari Simon! Chiar este ceva extraordinar ce ai reusit in 3 ani!
Bravo, Florinache! Ma bucur foarte mult pentru tine!
Felicitari Simon!!!
Bravo Simon!!!! Acum urmeaza castigarea unuia de vara, international 🙂
Multumesc mult!
Felicitari, Florin!! Ma bucur pentru tine ca ti-ai indeplinit acest vis.
Sper sa ne intalnim anul acesta pe la concursuri, sa vad daca reusesc sa tin pasul cu tine 🙂
Felicitari! Esti extraordinar!
Multumesc Ioana!
Excelent blogul si frumoasa povestea! Dar mai ales pasiunea si placerea alergarii, cel mai simplu si natural sport. Ma bucur sa fac parte din aceasta comunitate interesanta.
Va multumesc! Experienta a fost chiar mai frumoasa decat am putut eu povesti. Eu unul am am reusit sa ma bucur cu adevarat de aceasta pasiune imediat ce am patruns in aceasta comunitate.
[…] Florin Simion – Impresii Editia 1 […]
[…] Florin Simion – Impresii Editia 1 […]