Cea mai simpla si mai buna metoda de antrenament pentru mine raman competitiile. Ca ultramaratonist nu reusesc sa adun prea multi kilometri in antrenamente individuale, asa ca participarea ca si pregatire la cat mai multe evenimente si competitii ultra nu este doar o materializare a pasiunii mele, ci si o necesitate.
M-am inscris la Ultramaratonul Galati 24H inca din luna Ianuarie. M-am inscris la proba individuala. Taxa initiala de 100 RON mi s-a parut de nerefuzat. Ulterior am primit si invitatia de a ma alatura echipei Spartanii, coordonata de Sorin Andrici din Tulcea. Am acceptat pe loc. Aveam sa fiu coleg de echipa cu oameni dragi si ultramaratonisti cu experienta precum Mara Guler, Regina Tircomicu, Florica Perianu, Viorel Stan, Dinu Bunu, Costel Mazalu si altii.
Concursul de la Galati s-a incadrat destul de bine intre doua competitii de ultramaraton foarte importante. Campionatul National de Ultraalergare (17-18 Aprilie 2021 / Bucuresti) si Romania Backyard Ultra – Editia I (21 Mai 2021 / Stefesti). Traseul din Padurea Garboavele a avut multe aspecte in comun cu cel de la Stefesti, Prahova.
Aventura mea a inceput cu cateva ore de condus noaptea spre Braila, 3-4 ore de somn si un ospat serios oferite de bunul prieten Viorel Stan. Simteam cumva dorul unei competitii pe echipe. Eram cumva motivat suplimentar de ideea spiritului de echipa inainte de start.
Am pornit cu multa incredere ca voi aduna multi kilometri. Stiam ca primii 60 km sunt mai grei si mai complicati pentru mine. Insa lucrurile nu s-au simplificat nici mai tarziu. Traseul a fost surpriza neplacuta la acest concurs. Era unul frumos ce-i drept, dar in rest a cauzat probleme multor concurenti. Pe alocuri poteca era foarte ingusta, in alte zona erau trei poteci paralele, dar nu toate la aceasi inaltime. O buna parte din traseu includea asfalt invechit cu gropi si denivelari. Cea mai problematica portiune a fost o bucata de piatra cubica distrusa.
Greseala a mea a fost sa alerg destul de mult in primele ore pe acea piatra cubica. Am alergat de aseamenea si pe urcare. Aceste nesabuinte m-au costat, iar dupa sase ore ma simteam foarte obosit. As fi avut nevoie de opriri dese. Am gresit din nou incercand uneori sa mai adaug o tura fara sa-mi trag sufletul.
Se impunea o pauza mai mare si am luat-o dupa 11 ore. Era evident ca nu e ziua mea. Asa ca am decis sa transform participarea mea la Ultramaraton Galati intr-o ocazie de testare si experimentare a echipametului, a alimentatiei si altele.
M-am imbracat, mi-am oblojit ranile si am stat intins in sacul de dormit aproape o ora. Am crezut ca mi-am revenit, dar dupa alteĀ doua ore oboseala a reaparut si chiar ma ajuns la starea de epuizare. Undeva dupa miezul noptii m-am oprit la masina unde am ramas cateva ore, la caldura.
Am reluat alergarea in jur de ora 4 dimineata. Adunasem circa 110 km. Starea de epuizare nu disparuse. Am continuat cursa la pas. Nu aveam alta solutie. Nu sunt adeptul mersului la ultra, dar in nici un caz al abandonului. Am profitat de context si am abordat un mers rapid, de care nu stiam ca sunt in stare. Practic am antrenat mersul. Aceasta situatie m-a ajutat enorm la RomaniaBackyard Ultra 2021, concurs desfasurat la doua saptamani dupa cel din Padurea Garboavele.
Nu am stat foarte bine la capitolul stare psihica si motivatie. Intunericul de pe traseu si frigul resimtit nu-mi erau de ajutor. Dimpotriva. Pe de alta parte Echipa Spartanii, aflata de la inceput la final pe locul 2, m-a ajutat sa am o stare buna, dar si la ei motivatia scazuze intrucat diferenta fata de locul 1 era uriasa.
Prin nu stiu ce minune picioarele s-au deblocat si cu o ora inainte de final am reluat alergarea. Si m-am miscat binisor. Vremea se incalzise serios. Mi-am adus aminte astfel cum e sa termini o cursa in forta, macar pentru orgoliul propriu. Am reusit sa strang doar 140 km la final. Luata caasi antrenament aceasta distanta suna destul de bine in mintea mea. Iar faptul ca am incercat si am reusit sa ma cunosc si mai bine dupa aceasta experienta, a fost un real castig.
Alaturi de colegii de echipa ne-am bucurat la maximum de atmosfera si mai ales de clasarea pe Podium. Cel mai frumos aspect pentru mine a fost prezenta doamnei Constantina Dita, campioana olimpica la maraton (Beijing 2008). Dumneaei a dost ambasadoarea echipei Spartanii si invitatul special al competitiei. Simplul fapt de a o reintalni pe traseu in mod repetat pe parcursul evenimentului imi dadea o stare buna si imi crestea motivatia deja zdruncinata.
Am fost impresionat de performanta castigatorului, Cristian Neacsu. El a reusit aproape 200 km ceea ce este enorm pentru asa traseu si conditii. Imi doresc ca pe viitor traseul sa fie mai prietenos cu picioarele alergatorilor. In rest grija organizatorilor pentru concurenti a fost mare. In fond competitia a fost una cu scop caritabil, fiind dedicata sustinerii copiilor cu autism.
Ca intotdeauna orice experienta este pentru mine una pozitiva, daca am si cel mai mic motiv de bucurie. Dedic aceasta cursa prietenilor mei de la Zitec pe sustinerea carora ma bazez de 9 ani de zile. Fara ei realizarea obiectivelor mele legate de maraton si ultramaraton ar fi avut de suferit. Multumesc si “La Multi Ani” pentru 18 ani de ani de existenta a companiei Zitec!