Pentru o alergare cu obstacole putem spune ca avem antrenament inca din copilarie. Daca mai adaugam si ceva noroi ar trebui ca majoritatea sa ne consideram experti (tot de pe vremea copilariei). E drept, unii “curajosi” ar prefera sa mearga, numai sa apuce sa se catere peste garduri de 2m sau sa tarasca prin noroi. Alergarea in sine e prea “complicata”.
Daca e vreo provocare care ma face sa vibrez mai tare ca la maraton, aceea se numeste alergare cu obstacole. Ma atrage in primul rand ideea de aventura si de depasire a obstacolelor, intrucat la fata locului ma las furat de alergare si abia la final realizez ca trecerea obstacolelor chiar merita traita si savurata.
Conceptul de alergare cu obstacole a fost dezghetat la noi de catre Asociatia RUNSILVANIA si este in crestere. Tot RUNSILVANIA a lansat in Romania prima cursa de tip mud run in 2014, la Mogosoaia, si anume ULTIMATE MUDNESS.
Daca prima editie a fost competitiva, la cea de-a 2-a (6 Iunie 2015) s-a mers doar pe ideea de “voie buna”, iar cartea a fost una castigatoare. Intrucat m-am grabit sa termin traseul rapid, am avut ocazia sa urmaresc majoritatea participantilor parcurgand, re-parcurand si savurand indelung gropile cu noroc, pasajele taras sau gardurile de lemn. Imaginea a fost una completa, deoarece (cu o seara inainte de eveniment) am avut ocazia sa particip intr-o mica masura la amenajarea traseului.
Experienta conteaza (Runsilvania avand la activ 6 curse cu obstacole), asa ca traseul a fost foarte bine gandit si realizat: numeroase obstacole, solicitante (dar nu epuizante sau imposibil de trecut) si faine in acelasi timp. Noroiul a fost piesa de rezistenta si motiv serios pentru mii de selfie-uri. La fel de distractiv a parut sa fie si spalatul cu furtunul. Pacat ca apa din cisterna costa.
Eu unul recunosc ca m-am simtit putin stingher la Mogosoaia. Doar prietenii de la Runsilvania si cativa participanti imi erau cunoscuti. In plus, majoriatea nu venise pentru alergare sau obstacole, ci pentru noroi si voie buna. Multi participanti proveaneau de la sali de finess sau sporturi de contact. Am ramas si la tombola, intr-un colt, bucuranda-ma si eu pentru bucuria lor. Cat despre organizatori, rar intalnesti atat suflet depus in realizarea unui eveniment. Nu degeaba suntem asa de apropiati.
E posibil ca la urmatoarea editie sa aleg doar statutul de voluntar si mai ales acela de spectator la acest “show live” cu noroi. Pana la urma, si voluntarii pot parcurge obstacolele.
Va invit sa urmariti si filmul evenimentului, poate in 2016 veti fi tentati si voi de un mix bun: noroi, obstacole si alergare.
Felicitari RUNSILVANIA!