Era o vreme (cam prin 2005) cand mersul pe munte si fotografia ma faceau sa ies destul de des din Bucuresti. Au fost si cateva ture foto speciale, in orase (Ex: Iasi, Sibiu). Dar fiecare tura pe munte, insemna si o noua sesiune foto. Personajele principale: muntele si natura. Erau si preocuparile in care investeam timp si de ce nu, bani. Alergarile erau rare, chiar daca ramaneau No 1. Mai era o vreme (si mai de demult) cand mersul la munte imi parea o nebunie (stirile de la TV se faceau vinovate de aceasta parere). Dar am incercat si eu (Ianuarie 2006 – Bucegi si Ceahlau). A fost fantastic. Si de atunci in fiecare an facem (de regula cu Mr. Axon) o tura de Iarna. Si toate au fost faine. E drept, ca unele ture la munte in martie sau aprilie au fost mai dure decat cele din Ianuarie-Februarie.
In Februarie 2011 – aroganta deplina: alergare iarna, pe zapada – SemiMaratonul Piatra Mare). Au urmat multe urcari si coborari pe munte, dar in mare graba (alergare competitiva). M-am bucurat de privelisti, m-am minunat de peisaje. Ar fi mers sa fac si poze, dar ma grabeam. Asa ca “sesiunile foto pe munte” au intrat in vacanta (intrerupta de cateva tentative timide).
La inceput de 2012, vineri – 6 Ianuarie, ne-am hotarat brusc (dupa o zi pe alta) sa mergem la munte. Zona: Masivul Cozia. Evident, eu nu ma gandeam decat la un “trail running session”. Dar zona e una superba. Eram prima data acolo si nu m-am grabit.
Asa ca, vechiul obicei si-a revenit in simtire: am urcat lejer si am scos si camera foto la treaba. In plus, ne continuam (eu si tovarasul Axon) traditia: tura de iarna. De alergat cred ca am alergat vreo 500 m (doar asa ca testam zona). Am avut totusi si un scop dedicat alergarii: tura a fost o prima recunoastere a Traseului pentru Cozia Mountain Run – 18 August 2012.
Sambata dimineata (pe la ora 10) am pornit urcarea de la Mananstirea Turnu (Mariana, eu, Adriana, Alex, Eliza si Ionut – adica “3 doamne si toti 3”). Nici n-am pornit bine si ne-am afundat in frunze. Am mers pe traseul cursei lungi (cea de 35 de KM). Pana sa ne lamurim noi de ce sunt atatea frunze pe poteca, mergeam deja prin zapada. Un viscol de toata frumusetea ne-a rasfatat, asteptandu-ne la cotitura. In amintirea unor vremuri, am tinut camera la indemana (adica in rucsacul Marianei) si am si folosit-o. Daca nu am scos nimic fain, voi da vina pe viscol.
Am ajuns la cabana in 5h15min. Ne-am miscat in reluare, dar am ajuns mai repede decat anticipasem. La lumina lampii (cazuse curentul) am savurat un mix bun de: slanina+ceapa+branza. Desi am tras de timp (incercand sa aflam unde e mai cald: “sus” sau “jos”) ne-am culcat devreme, nu inainte de a sarbatori (cu ceva bere) revenirea “luminii”.
De dimineata ne-am bucurat de gerul naprasnic si am iesit la o mica vanatoare de peisaje, in jurul cabanei. Am coborat pe alt traseu. Spre suprinderea mea, coborarea nu a fost deloc usoara (Mariana stie cel mai bine). Alex a stat aproape. Iar in cca 3h15min. eram la Manastirea Stanisoara. Zona m-a lasat cu gura cascata. Superba, e putin spus.
Intre Stanisoara si Turnu eram deja pe traseul de Cros – 14 KM (din cadrul Cozia Mountain Run. Un traseu foarte fain si alergabil. L-am si incercat putin. Spre finalul coborarii ne-a tinut companie un localnic si patura de frunze.
Adriana ne astepta la Manastirea Turnu. La ora 2 fara un sfert eram deja pe drumul de intoarcere. Am avut parte de o tura foarte faina: soare, frunze, zapada, vijelie, slanina, felinar, ger, alunecari+cazaturi, manastiri si iarasi soare. Zona este cu adevarat frumoasa si merita revazuta oridecateori. Vom reveni in August pentru Cozia Mountain Run (Mariana, Alex, Adriana si Ionut (cred) la cursa scurta – 14 Km, iar eu la cursa lunga – 35 Km). Pana atunci (inclusiv) combinatia MUNTE + FOTO va fi inlocuita de MUNTE + MARATON. Oricum ar fi, tot situatie win-win e.
