Alergam pentru viitor, traim in prezent, dar ne gandim si la trecut. Pentru ca ne bucuram de ce suntem si ce avem in de prezent si pentru faptul ca putem inca privi spre viitor, trebuie sa fim recunoscatori celor care au facut ceva pentru tara noastra.
Pe 19 August 2012 , de la Calugareni (statuia lui Mihai Viteazu) pana la Bucuresti (mormantul Eroului Necunoscut) 24 de maratonisti au alergat SuperMaratonul Recunostintei (46KM), purtand cu ei (prin tricourile imbracate) o mica lectie de istorie:
-pe fata tricoului:
Supermaratonul Recunostintei—19 august 2012
Calugareni- Parcul Carol din Bucuresti
17 august 2008- Romania campioana olimpica la maraton
iar pe spatele lui, o parte din augustul de foc al istoriei Romaniei:
Supermaratonul Recunostintei—19 august 2012
17 august – ZIUA MARATONISTULUI
13 august 1595, MIHAI VITEAZUL, Batalia de la Calugareni
17 august 2008 –Constantina Dita Tomescu campioana olimpica
August 1917 luptele de la Marasti, Marasesti, Oituz
Ideea unui maraton de la Calugareni la Bucuresti mi-a lansat-o Ilie inca din 2011 si s-a concretizat in 2012 mai ales prin unirea mai multor momente si mesaje oferite de istoria Romaniei (inclusiv de istoria sportiva recenta). In plus George Cojocaru a propus sarbatorirea Zilei Maratonistului. Iar aceasta sarbatoare nu putea fi marcata decat de unul din marile succese ale maratonului din Romania si anume: prima Medalie de Aur la Maraton (Constantina Dita) – 17 August 2008 – JO Beijing. Am avut onoarea si placerea sa-l sustin pe Ilie Rosu in organizarea acestui maraton. Pana la urma s-a dovedit a fi un maraton realizat de si pentru maratonisti.
In pregatirea maratonului am avut ocazia sa fac unele lucruri pe care de obicei le priveam din exterior si poate le criticam: stabilirea punctelor de Start si de Finish, stabilirea si recunoasterea traseului, stabilirea punctelor cheie, marcarea traseului, organizarea punctelor de hidratare/alimentare (fixe sau mobile), asigurarea sursei de hidratare, pregatirea kit-urilor de start si inmanarea acestora catre participanti, alegerea tricourilor, stabilirea locatiei pentru masa de dupa maraton. Totul a fost din placere si in speranta ca astfel voi avea experienta necesara pentru organizarea pe cont propriu a unui eveniment sportiv.
Inainte de Start am trait cu emotie mesajul transmis din America, prin telefon, de marea noastra campioana la Maraton, Constantina Dita. Am fost onorati cu prezenta chiar si de Primarul Comunei Calugareni. Am alergat cu gandul ca toti maratonistii sa termine cu bine si incercand (asemenea lui Ilie) sa ma asigur (prin telefon) ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie. Am plecat in cursa dupa o noapte nedormita, dar si dupa o petrecere pe cinste (la nunta Ioanei si a lui Ali) si cu mari dureri (intindere de ligamente). Am facute destule pauze, dar utile zic eu, in special la intalnirile cu cei 3 biciclesti (Adrian, Gabi si Stefan) si Irina (una dintre cele 3 masini care au acoperit traseul) unde primeam informatii legate de desfasurarea cursei.
Prima parte a cursei (cca 14km) a fost una interesanta, chiar daca s-a alergat pe Soseaua Nationala dintre Giurgiu si Bucuresti. Inca 15 KM s-a alergat lejer la umbra copacilor de pe margine. In comuna Berceni traficul deja intensificat a solicitat atentia maratonistilor. Desi imi era teama, trecerea Soselei de Centura s-a realizat fara probleme. Foarte linistata fost si intrarea in Bucuresti pana la Piata Sudului unde m-au intampinat colegii mei Ana si Marius, alaturi de Bogdan Popa pe post de fotograf.
Mi-am revenit (in sesul ca n-am mai resimtit asa de tare durerea) pe ultimii 10-15 KM. Inainte de Finish ma asteptau cu incurajari Alex si Edi. Am terminat SuperMaratonul Recunostinei cu un strigat de bucurie si cu senzatia ca alergasem un maraton fantastic. De cealalta parte grijile au incetat in momentul cand a sosit si ultimul maratonist. Premierea tinuta pe platoul din fata Mausoleului a fost un nou moment de emotie. A 25-ea medalie si al 25-lea tricou au fost puse deoparte si vor fi oferite Constantinei Dita. Dumneaei a fost “prezenta cu sufletul” in aceasta cursa, iar noi i-am dedicat super-maratonul. La final, asa cum si-a dorit colegul nostru George Cojocaru, am sarbatorit Ziua Maratonistului cu pizza si bere.
Multumim George pentru efortul financiar! Multumim Irina pentru ajutorul enorm, cu masina (incl. poze)! Multumesc Marius si Ana pentru asigurarea Punctului de Control si de Hidratare de la Piata Sudului! Respect maratonistilor!