In afara de Bucharest International Half Marathon nu am avut ocazia in ultimii an sa alerg un semimaraton pe sosea. De ce? Evident motivul este faptul ca alerg in general maraton. La sfarsit de Iulie am aranjat lucrurile in asa fel incate sa facem o noua iesire in familie, cu alergare in “Meniu”. Eu am alergat semimaratonul, iar Mariana a facut stafeta (Mountain Hearts) cu Andreea si Adriana. Am avut si cel mai infocat sustinator in persoana lui Pavel. Ne-am cazat la un camin de fete, la 400m de zona de Start.
La Sfantu Gheorghe, in 2011, am coborat pentru prima data sub 1h30 pe distanta de semimaraton si abtinut atunci primul meu Podium (Locul II la categoria de varsta: 30-39). In 2015 am revenit la Sfantu Gheorghe mai curand cu gandul de relaxare. Numar relariv mic de participanti. Cca 150 cu tot cu stafete. Desi nu prea iubeste asfaltul, la cursa si bunul prieten Adi Richita (cu care tocmai facusem echipa la Marathon 7500 cu doar 1 saptamana inainte). Caldura avea sa ne bantuiasca si sa ne vlaguiasca si la Sfantu Gheorghe.
A fost o cursa extrem de grea. Am citit asta pe fetele tuturor. N-am reusit o cursa constanta, am avut “urcari” si “caderi”. Pe final am incercat sa recuperez si sa intru macar in Top 5. Am trerminat pe locul VI, cu timpul 1h28:36. Totusi am urcat pe Podium. Din nou locul II la categoria de varsta 30-39). La propriu am urcat pe Podium alaturi de fiul meu Pavel. Asa, ca sa se obusnuiasca.
In conditiile date (venit dupa Marathon 7500, si chinuit de caldura), am reusit chiar putin mai mult decat ma gandeam eu. Per total o experienta placuta. Poate ca n-ar fi rau sa se vorbeasca mai mult in limba romana. Oricum ul apreciez si il respect mult pe Dl. Tamas Csutak!
