Se spune printre alergatori ca proba de 10Km este o proba de viteza pentru un maratonist. Eu asa o simt. Cert e ca, in afara de maraton, cel mai bine ma simt pe distanta de 10Km (sosea sau trail).

In 2016 la Plopeni, in proba de  10,5Km, nu plecasem cu vreo tinta uriasa, insa pe parcurs vazand ca ma simteam excelent, am speratla un rezultat foarte bun. A fost insa atunci o incurcatura teribila la o rascruce, asa ca am alergat cu vreo 4km in plus.

Asa ca, dupa numai un an m-am intors increzator la Plopeni, in aceeasi proba, numai cu gandul la revansa. Traseul imi placea tare mult, de aceea fusesem atat de dezamagit la prima editie.

Se pleaca din centrul oraselului pe asfalt, o incalzire numai buna pentru mine. Apoi nici nu stiu cum se duc kilometri si minutele. Traseul e in mare parte prin padure si contine cateva urcari numai bune de atacat.

Este o proba care te tine in priza pe toata durata, asa ca riscul de deviere de la traseu e mare si chiar am cazut in capcana, dar am revenit rapid multumit colegilor de cursa. Ultimul Km e din nou pe asfalt, asa ca pot avea un final in forta.

Am ratat Podium-ul la Open, insa revansa era luata: Locul II la categorie 30-39 si un timp onorabil: 43min15sec.Pe podium am urcat din nou alaturi de Ionut Timofte.

Am apreciat efortul in organizare al bunilor prieteni Stefan Oprina si Adrian Mila. Pentru urmatoarea edita era nevoie de o noua provocare.