“Daca esti virusat de alergare asta inseamna ca trebuie numai sa alergi? Mai stai Dom’ne si-n casa!” ar spune cineva caruia ii esti drag si nu vrea sa te culeaga de pe strada lesinat de caldura sau amortit de ger. “Si-o sa stau si-n casa, dar nu cred c-are sa-ti placa nici asta” zic eu de colo.

E doar o discutie ipotetica sau poate s-a si intamplat. Nu mai stiu. Sunt prea concentrat sa petrec ore intregi citind si studiind tot ce se poate despre alergare. Si asta nu pentru ca-i tare frig afara, ci pentru ca sunt atatea de aflat. Despre ce am alergat si despre ceea ce urmeaza sa alerg. Marin Lupescu imi spunea de curand ca a petrecut mai multe ore citind despre alergare, decat orele petrecute la antrenamente si concursuri. “De aia alergi matale asa repede!” zic eu. Si Marin si eu si multi altii, bagam o sesiune de antrenament, apoi fuga pe Forum sau pe site-urile concursurilor: “Ia sa vedem Domne, ce echipe s-au mai inscris sau ce aroganta a mai venit de la Cluj?”

Acum, la inceput de an, “vina” pentru aceste preocupari  (antrenament si “navigare” online) o poarta RO CLUB MARATON care  a scos de la Naftalina “SemiMaratonul GERAR”. De fapt in 2011 spuneam” Fratele meu, de unde au scos baietii astia ideea asta smechera cu GERAR-ul”? Si de 1 an astept cursa aceasta (semi-maratonul). Am incercat sa-mi fac temele din vreme si anume sa-mi gasesc echipa. Am batut la cateva porti: “Nu vreau sa te incurc “sau “Nu stiu daca voi fi antrenat”. Dar nu am disperat.

La 1 Decembrie 2011 echipa deja era “formata” (Eu, Marian Tudorica si Gheorghe Berdei), dar n-a fost sa fie. Nah, comedie! Ma gandeam sa apelez la “pile”, dar cat ai spune “paste” m-am trezit cu echipa nou-nouta si faina pe deasupra (Liviu Voicu si Marin Lupescu”). La insistenta lui Liviu ne-am grabit sa ne inscriem pe lista, desi Marin nu stia sigur daca poate alerga Duminica, pe 29 Ianuarie. Mi-am continuat tentativele mele de antrenament si serile de “studiu” (in special studiam concurenta).

 Ne potrivisem perfect. Nu doar ca nu stam aproape unul de altul, dar toti trei locuim in afara Bucurestiului. Am avut totusi sansa unica de a alerga impreuna o data. Intre timp Marin aflase ca are examen Duminica, dar cu ceva “aranjamente” a reusit sa se elibereze pentru ziua cea mare. Zi in care eu evident am dat ocoluri ca sa gasesc parcare langa Politehnica si am scos si 2 lei din buzunar, spaga pentru 2 crestini care m-au ajutat sa scot masina din zapada.

Dupa ce alergi cca 40 de curse de tot felul (cros, Semi, Maraton, UltraMaraton, Stafeta Semi, Stafeta Triatlon, Stafeta Duatlon)  intr-un an (2011), te gandesti oare ce mai poate fi altfel. Si uite ca concursul asta smecher (GERAR-ul) ma obliga sa nu mai alerg de capul meu, ci in echipa…a gasisem intre timp si nume la echipa: “Doua Fire, Doua Paie!”

Preocupat sa salut un copac, am luat startul din fuga, fortand-ul pe Liviu sa plece cu spatele (ma cauta cu privirea). Aveam pneuri de iarna, aveam si carburant potrivit. Am plecat in prima tura cu frana de mana trasa, la sugestia lui Liviu. Si de acolo Liviu ne-a condus ca un adevarat capitan. Parea ca el alearga intr-un picior si noi ceilalti ne taram. Eu abia desclestam dintii, Marin isi comtempla durerile.

In linistea diminetii racoaroase (nu era geroasa pentru ca temperatura urcare de la -18 la la -12) m-am scuturat brusc auzind cate un “Bravo Florin!” sau “Hai Simon!”. Poate cel mai energic suporter (desi nu era doar pentru mine) a fost fetita lui Lucian Clinciu.

Ah, da stai ca eram in mijlocul concursului! Si eu ma lasai furat de atmosfera. Am dus mai bine de 4 km un “duet” cu echipa lui Radu Milea. Dupa care ne-am instalat pe un fain loc 4, pe care nu l-am mai cedat pana la final. Ghidati excelent de Liviu, am dus primele 4 ture in jur de 15:20 fiecare. Ultimele 2 au fost mai scazute, dar nu mai era niciun pericol. Facusem deja suficient, iar sa speram la locul 3 era deja “tupeu de borfas”.

Am terminat in forta si tinandu-ne de maini: Locul 4 (nesperat) in 1:33:03 (un timp bun, la 6 minute de urmatoare echipa – cea mai mare diferenta intre 2 echipe din ce am studiat eu). Personal am avut ceva dureri si ceva caderi, dar pe final ma simteam fantastic. E un sentiment fain sa alergi in echipa si ca o “echipa”. Nu stiu daca am reusit 100%. Dar a fost “altceva” si a fost tare bine din toate punctele de vedere. Pana la anul sigur mai apare ceva “nou”, dar si o motivatie suplimentara. Pana atunci voi continua studiul printre concursuri si antrenamente.

Urmeaza Maratonul Zapezii – 18 Februarie la Rasnov.