Devenind un mod de viata, alergarea nu mai e simpla relaxare sau o activitate placuta (in timpul liber). Alergarea se traieste. Te implici trup si suflet si ai numai de castigat. Pentru ca intotdeauna lupta cea mai grea e cu tine. Dar asta nu inseamna ca alergi singur. Alergi in multime, alergi cu grupul (la antrenament), ai un partener de antrenament, tee “lipesti de un alt alergator in timpul cursei sau faci stafeta. Te simti bine sau dai tot totul pentru un rezultat bun.
Alaturi de turele de anduranta SemiMaratonul GERAR scoate in prim-plan echipa. Cei 3 colegi nu fac altceva decat sa invete (pe lungimea celor 21 KM) cum sa ramana o echipa si sa se bucure la final (indiferent de rezultat).
Pentru GERAR 2013 am invatat destule, de la editiile anterioare, dar nu totul. Echipa formata cu 1 luna inainte de Concurs s-a modificat cu 2 zile inainte de Start. Pregatirea era deja facuta si ambitiile ramaneau, pentru o clasare mai buna ca in 2012 (Locul4 atunci). Dar cel mai mult ma nelinistea schimbarea necontrolata de mine. Si nu ma refer doar la vreme. Numele echipei RUNNING FIGHTERS nu-mi lasa loc de scuze, indiferent de conditii si de context. Am facut echipa la 3-a editie GERAR-ului cu Daniel Stroiescu si Lucian Giurescu.
Eram sigur ca e nevoie de incaltari de trail, dar mi-am amintit totusi sa-mi iau si tenesii de asfalt. Zapada si gheata care acopereau traseul cu o seara inainte, disparusera ca prin minune. Am schimbat incaltarile de trail cu cele de asfalt cu 5-7 minute inainte de plecarea in cursa, fugind ca de obicei spre START. De aici inainte nu mai era vorba de mine, ci de echipa. Cu Daniel mai alergasem, dar pe Lucian l-am cunoscut in dimineata concursului.
Am plecat de undeva din pluton, scanand rand pe rand echipele din fata. Unele se departau, de altele ne apropiam. Tinta mea initiala era Locul 3 la Masculin. Chiar dupa prima tura ne-am dat seama ca e foarte greu sa reusim asta. Ramanea sa obtinem un timp cat mai bun si sa depasim cat mai multe echipe pana la final. Insa gandurile nu-mi dadeau pace. Simteam ca trebuie sa fim si mai “luptatori”. Insa greul era dus de Lucian. El a fost cel fugarit, cel birjarit, cel chinuit. Au fost momente cand toti 3 ne miscam foarte bine. Atmosfera creata de oamenii de pe traseu (voluntari, fotografi si sustinatori) a fost una incredbila. Fara sa ne propunem asta neaparat am alergat destul constant (15:19 / 16:04 / 15.23 / 15.28 / 15.22 / 15:05). Individual nu as fi reusit asta. Ajunsi pe locul 4 eram deja mult mai linistiti. Depasirile pe a 2-a parte a cursei fac foarte bine la moral. Intrati in ultima tura linistea noastra s-a spulberat, intrucat Daniel a zarit Echipa de pe locul 3 max. 200M de noi. Eu ii credeam mult maideparte. Si dai si luptat! Inca 2,5 Km de chin pentru Lucian. Insa cei din fata (inclusiv Echipa castigatoare la Mixt au mers chiar mai bine decat ar fi crezit si ei. Ultimul tur (al 6-lea a fost si cel mai bun. Am ramas pe Locul 4 (Masculin). La fel ca in 2012. Asadar, cine se simte bine cu un loc 4 la Gerar, sa ma contacteze pentru 2014 … 🙂 ….
Am urmarit si cursa de Cros (3,6 km). Le tineam pumnii lui Alex si Adriana Axon, dar si lui Emanuel (cu sanse la Podium). Finish-ul oferit de castigatori a fost spectaculos. Un sprint nebun (castigat de Ciprian Balanescu, in fata lui Cristian Lutic) cum rar am vazut. Multumim lui Ciprian si Cristian pentru show! Locul 4 pentru Emanuel.
Felicitari RO CLUB MARATON pentru o organizare de exceptie. Nu a lipsit nimic si s-au intrecut in detalii si surprize. Excelenta si prestatia MC-ului editiei 2013 (Gabriel Solomon).
In ciuda neatingerii obiectivului, cred ca am invatat si mai multe despre alergarea in echipa. Am facut si ceva nazuri, acceptate de colegi. Au fost momente cand am tras din greu (mai ales pe urcare) si momente cand ma simteam ca un fulg. Senzatia alergarii a fost deosebita. Energia aveam inca suficieta. Dar bucuria teminarii unui semimaraton in echipa a fost cea mai importanta. Multumesc Lucian! Multumesc Daniel!
Aha! Tu erai cel care ne-a depasit! ( ne vedem la anu’)