O cursa buna inseamna aproape intotdeauna o cursa bine pregatita si o tactica buna in timpul cursei. SemiMaratonul de la Sfantu Gheorghe facea partea din acea serie de concursuri, pe care le-am ratat anul trecut. Tineam foarte mult sa alerg aceasta cursa, fiind singurul SemiMaraton pe distanta clasica, in 2011. Alergasem deja SemiMaratonul de la Tusnad (23 KM) destul de bine (1h52) si imi propusem un PB la Sfantu Gheorghe. Cel mai bun timp pe distanta de 21, 095 m era cca 1h36 (in 2001).
Inainte de cursa am fost nevoit mai degraba sa ma odihnesc, decat sa ma antrenez. Eram in plin sezon de concursuri. Eram mai cu seama concentrat cum si cat de repede sa ajung si sa ma intorc de la Sfantu Gheorg , in ziua cu pricina.
Totusi, cel mai important lucru era Stafeta. Mi-am dorit foarte mult sa alerg si stafeta la Sfantu Gheorghe, impreuna cu Mariana. Echipa a completat-o Daniela Bartha. Aaa… Cum s-a numit Echipa? Simplu: Lesinatii din Deal. La final aveam sa primim medalii si diplome, dar nu am putut afla timpul si pozitia in clasament, cu toata insistenta mea la domnul Tamas.
Eu am facut primul schimb, intrucat participam si la Individual, Mariana schimbul 2, iar Daniela a incheiat cursa. Dilema mea era cum sa-mi menajez fortele pentru cursa de SemiMaraton si in acelasi timp sa scot un timp bun pentru Stafeta. Se pare ca am reusit, intrucat am parcurs bucata mea de stafeta in cca 28min30sec. Deocamdata, cel mai asteptat moment a fost sa-i predau Marianei “stafeta” si mai ales sa parcurgem cativa metri tinandu-ne de mana. Senzatia a fost minunata. Cat despre restul cursei…Mariana a reusit sa greseasca putin traseul, iar Daniela a terminat cursa printr-un sprint vijelios.
In cealalta “dimensiune” (cursa individuala) lucrurile au mers ca la carte. Ritm bun (foarte bun chiar), dureri foarte putine, multi bureti storsi in cap si pe picioare si inca multa energie de consumat. Cu toate ca dormisem doar 3 ore si facusem alte 4 ore pe drum (am ajuns la Sfantu Gheorghe cu 30 min. inaintea Startului) ma simteam fresh. Am avut si factori motivanti: comunicarea permanenta pe traseu cu colegii de club (Bogdan Popa, cele 2 Florentine, Conu Mila, Dl. Valeriu), incurajarile de pe margine ale ceiluilalt domn Valeriu, faptul ca l-am avut pe Dl. Dinu Gheorghe tot timpul “in coasta”. Am avut chiar timp sa incetinesc si “sa dau cuba” cu Mariana.
Aveam ocazia sa sprintez la final pentru un motiv serios si nu doar asa, pentru public. Motivul era sa obtin un timp sub 1h30 si am reusit (1:29:05). Am terminat pe locul 8. Era primul top 10 serios. Primii 5 clasati erau sportivi. Uitasem de clasamentul pe categorii, pana cand Marian Tudorica imi spuse ca se clasasase pe 3. Opa..stai asa. Sunteam aceeasi categorie? Da! Asta inseamna ca… Nu cred Dom’ne! N-are cum! Intreb pe domnisoara cu listele. Locul 2, cu juma de gura. Ii era ciuda si ei. Ia sa ma uit si eu! – Nu aveti voi! – Va rog! Va rog! Va rog! Si da…eram al 2-lea clasat la categoria mea de varsta.
Asta da realizare: Primul meu Podium oficial – Locul II la categoria 30-39. Intradevar merita tot efortul, pentru cele cateva secunde “la inaltime” si pentru senzatia faina de a primi o cupa. O cupa meritata. Mai primisesm una in Malta, ca “prezenta insolita”. Marian Tudorica nu stia in timpul cursei ca suntem in aceeasi categorie, altfel m-ar fi “vanat”. Dar tot Podium ar fi fost.
Pe asfalt ma simt cel mai bine, dar acum tinta este si un Podium pe munte sau Off-Road.
Pe de alta parte, a fost o noua competitie alaturi de Mariana, o noua iesire pe fuga, dar intensa. Un nou oras – pe harta plimbarilor noastre. Insa dupa acest concurs Mariana urma sa faca o pauza. Se resimtea deja. Pentru mine urma finalul sezonului de vara..cu 2 SuperMaratoane in 2 zile…adevarata nebunie…
Dupa Premiere am plecat inapoi spre Bucuresti…ne astepta o Petrecere de botez…sau un cadru oarecum potrivit pentru a sarbatori Locul II.
