Sunt evenimente montane la care nu poti pur si simplu sa ajungi, sa participi si apoi sa pleci. Chiar daca ai vrea. Din gama aceasta face parte cu siguranta Runsilvania Wild Race (Rachitele).Sunt ca 500Km de la Bucuresti. Accesul se face doar cu masina pana la zona de Start, iar acolo nu e semnal GSM.

Apusenii sunt munti de poveste, cu un  peisaj fabulos, dar nemilosi pentru alergare. Sau mai bine zis nemilosi pentru un alergator de plat, cum sunt eu.

Fiind la a doua participare am recunoscut o buna parte din traseu, dar am retrait si “greutatile”, cum ar fi: o urcare pieptisa de cca 1000m lungime, o coborare de 2Km pe un drum de pietre mari si colturoase sau slalomul printre copaci cazuti si buturugi.

Runsilvania Wild Race e o cursa la care nu te poti abtine sa nu mananci fragi sau sa povestesti cu localnicii. Din pacate a fost si primul maraton l care mi-am pierdut (pentru o bucata de vreme) motivatia de a alerga. Incercam sa descopar motivul si nu reuseam. Imi plac obstacolele naturale, dar daca ma scot din ritm imi scade si entuziasmul. M-am remontat partial si datorita alergarii alaturi de Lazar Sangeorzan. Dupa zona grotelor m-am ratacit si am ramas singur. Eram oricum aproape de final.

Am terminat cei 40Km in 4h16, pe locul 11. Cursa a fost cinstita cu palinca, cu muzica de chitara la foc de tabaram dar si cu traditinala slanina perpelita in flacara. Am vizitat si Cascada Miresei, am servit un bors ardelenesc (cam vreo 2,5 porti normale) la 10 dimineata, insa cel mai mult bucurat de atmosfera de camping din poiana unde are loc stratul si sosirea.

Dupa o pauza de organizare (motivata) de 1 an, om reveni mai vososi si mai antrenati in 2018!