Cu toate ca eram in cautare de noi provocari nu m-am gandit niciodata la un eveniment asa cum este Romniceanu Stairs Run: un antrenament competitiv, cu scari.  Asta se intampla in primavara lui 2013. Am ratat 5 editii consecutive in toamna, dar am revenit la timp pentru finalul sezonului. Locul 2 in Clasamentul general al RSR 2014.

Pentru 2014 aveam 2 tinte clare: participarea la fiecare editie si Locul I la finalul anului. Nu ma asteptam sa fie floare la ureche insa nu puteam prevedea desfasurarea de forte.

Am fost surprins sa am cel mai bun timp chiar la prima editie. Etapa a 2-a a insemnat alergare prin zapada, pe o carare foarte ingusta. Voluntarii au muncit din greu la dezapezire. S-a alergat in conditii vitrege, participantii primind punctaj dublu. Doar 7 alergatori au terminat traseul de cca 6Km  (4 ture) in timpul regulamentar (50min.). Etapa a 3-a a fost una ciudata. Traseul a fost scurtat, insa eu am aflat asta pe parcurs (intrucat am ratat start-ul). Am iesit din Top 5 atunci. Pana la finalul anului 1 singura data avea sa se mai intample acest lucru.

La etapa cu Nr. 10 (21 Mai) am alergat de ziua mamei mele (Elena), am fost sustinut chiar de fiul meu Pavel si am reusit sa termin cu cel mai bun timp. Tot atunci am reusit si recordul personal de traseu (27:52).

In continuare important era sa ajung la timp la Start, ca sa pot alerga cot la cot cu “baietii tari”. Nu a fost usor sa-mi pastrez si motivatia de a alerga fiecare etapa la turatie maxima. Urcarile au inceput sa mearga mai bine pe la jumatatea anului. Tot atunci incepea sa se contureze clasamentul. In Aprilie am fost nevoit sa sar o etapa, iar in Iulie am ratat o alta editie pe motiv de neatentie in programarea vacantei la mare. Asadar, primul obiectiv a cazut de timpuriu. Pentru a 2-a tinta eram inca in carti.

Editia cu Nr. 16 (13 August) a fost din nou una speciala. Datorita caldurii sufocante alergatorii au primit punctaj dublu. A fost o experienta dura, intradevar, care s-a repetat pana la finalul lunii August.

La unele editii din timpul toamnei alergarile au decurs foarte bine, nu neapareat ca timp, cat in ce priveste starea fizica. La aceste etape am terminat cu rezerve de energie. La penultima editie am cazut pe gheata, pe scari, resimtind dureri la mana stanga si piciorul stang. Am reusit sa termin etapa in afara TOP-ului 5, dar macar am parcurs toate cele 4 ture. Durerile au persistat cca 10 zile.

“Deraierea” din etapa cu Nr. 24 a facut ca ultimul antrenament sa fie decisiva. Era suficient sa termin 3 ture. Lupta mare se dadea insa pentru Locul 3 (intre Cosmin Podariu si Gheorghe Nicolae). M-am lovit din nou (de un stalp) inainte de Start, dar si ultima etapa a decurs bine. Obiectivul a fost indeplinit. Locul I in clasamentul general (193 de puncte).

Planul pentru 2015 este sa alerg cat mai relaxat. Reiau obiectivul de a participa la toate editiile. Poate parea ciudat, insa legat de clasament, in 2015 tintesc Locul 3 la final, pentru a bifa toate cele 3 pozitii ale Podium-ului.

Cu toate cifrele si toata concurenta, Romniceanu Stairs Run nu e nici pe departe o competitie intre alergatori. RSR este durere mocnita, dar placuta, care revine o data la 2 saptamani. O alternare oarecum brutala, dar provocatoare, intre scari si pasaje plate. Virajele sunt atat de stranse (“acele de par”), incat ai impresia uneori ca te afli pe motoclicleta. RSR este o alergare in care lupta e cu tine, unde insa ai nevoie de prezenta colegilor de suferinta pentru a scoate un timp mai bun.

Carevasazica, sa alergam pe scari in 2015!