Despre “singuratatea alergatorului de cursa lunga” (ca tot am vazut filmul: The Loneliness of a Long Distance Runner) voi povesti curand. Pana atunci nu pot sa nu amintesc de “rasplata alergatorului (de cursa lunga).

Evident rasplata cea mai mare a maratonistului si a alergatorului in general, este bucuria de a alerga; bucurie resimtita inainte, in timpul si dupa alergare (antrenament sau concurs). Dar rasplata (de cele mai multe ori e vorba de rasplata sufleteasca) unui alergator de cursa lunga se regaseste in fiecare din acele mici placeri (ale vietii), cum ar fi:

– lipsa senzatiei de foame si somn, desi inainte de alergare erai lihnit de foame si inchideai ochii de oboseala. Pica bine atunci cand nu ai avut timp sa mergi la cumparaturi si in plus, mai trebuie sa scrii si povestea pe blog, inainte de a merge la culcare.

– trecerea de la starea de agitatie si nervozitate, la o stare de calm si relaxare. Norocul meu e ca oamenii ma iubesc in ambele situatii, dar nu vreau sa exagerez.

– prinzi orice autobuz dupa care alergi sau ajungi din punctul X in punctul Y mai repede decat masinile, la orele de varf.  Mi s-a intamplat sa cobor din autobuz (104) intr-o statie si sa ma urc in acelasi autobuz la urmatoarea statie. Nu, nu glumesc!

– primesti incurajari neasteptate de la cetateni: “Ia zi tata, cat alergi pe zi?” intreaba cetateanul X / “Cam 7-8 km pe zi, in medie”, raspunde”. “E bine tata, da-i bataie, ca e sanatos” SAU “Ia zi ma, esti sportiv”? intreaba cetateanul Y (posibil si turmentat) / “Da, sa zicem!” raspund eu. / “Asa, alearga inainte, e sanatate; sport-santate, sanatate-sport. Asa!”

– fara sa mergi la sala, arati si tu mai “a barbat” (mai drept si cu ceva muschi pe tine).

– ai o alimentatie mai calculata (si evident mai sanatoasa) si nici nu ai mari dileme gen: ce sa mai mananc astazi sau ce sa mai gatesc. Pastele pot fi preparate si servite in cele mai diverse combinatii.

– parcurgi o cursa lunga (intre 2 orase, sa spunem) intr-un timp care uneori il petreci pregatindu-ti bagajele pentru o calatorie.

– performanta de ajunge in locuri pe care te-ai chinuit sa le atingi, de multi ani. In 30 de ani de viata, sau mai corect, in 6 ani de mers serios pe munte, nu am reusit sa ajung pe Varful Omu. Dar, in cadrul Marathon 7500 din 2011, proba Hobby (45 Km) am ajuns pe Vf. Omu de 2 ori intr-o singura zi.

 Si ar fi multe altele. Insa de curand, dupa o alergare de seara, destul de solicitanta pe un ger de -15Grade ajung acasa si ce primesc (de la Mariana)? Poate cea mai neasteptata rasplata (si faina totodata) : gogosele. Nu mai zic, cat de bune au fost. Au meritat chiar sa le fac si poze. Le-am rezolvat in cateva minute. Care-va-sa-zica: Dupa Alergare, si Rasplata!