Uneori ai 1001 motive sa alergi, alteori simti pur si simplu ca alergarea e cel mai bun lucru pe care-l poti face atunci. La fel se intampla si cu locurile, mai exact competitiile unde alegem a alergam. Asa s-a intamplat cu Mures-Olt Marathon la fiecare din cele 3 editii. E drept, inca de la Editia I, m-am propus sa revin aici si m-am incapatanat sa fac asta. Pana voi afla motivul incapatanarii mele, voi veni la Izvoru Muresului si voi alerga pur si simplu; pentru ca asa simt; pentru ca indiferent de vreme si de organizare la final ma simt regasit si implinit.

Mures Olt Marathon 2013 a picat intr-o perioada cand ma simteam din nou in stare sa alerg un maraton montan la mare intensitate. Dupa cateva curse mai scurte, unele alergate pe post de antrenament (Vertical Trail Race sau Runsilvania Wild Race) mi-am propus sa profit de faptul ca ma simteam odihnit fizic si pregatit moral pentru intalnirea cu muntele si “lupta” cu propriile limite. Retinusem vag coordonatele cursei; dar stiam sigur ca sunt 3 urcari serioase.

Start-ul m-a prins undeva prin parcarea Complexului Sportiv, incercand sa scap de camera foto, dar nu pot spune ca a fost un start ratat. Starea generala e mult mai buna cand cunosti locurile. Cursa e palpitanta inca de la inceput, intrucat se traverseaza calea ferata. Am plecat cu incredere, incercand sa gasesc ceva placut in primele urcari. M-am bucurat evident de peisaj, ceea ce nu facusem prea mult in editiile precedente. Dupa separarea traseelor de maraton si cros a a inceput distractia: am deviat de la traseu de mai multe ori, fie singur fie impreuna cu Ciprian din Piatra Neamt si Balint Bartha din Targu Mures. Balint a fost salvatorul mai de fiecare data. Pe prima coborare lunga am simtit deja ca nu am viteza maxima. Dar am ajuns bucuros la PC-ul deja stiut, din Balan.

Cea de-a 2-a urcare (800m D+), probabil una dintre cele mai dure de la maratoanele montane din Romania am trecut-o alaturi de Ciprian. Am incercat sa urc putin teleghudat pentru a evita senzatia de sfarsela care-mi dade tarcoale. Si mi-a iesit. Apoi coborare lunga si vioaie, intrerupta de mersul in 4 labe printr-un fel de canion, in care parea ca organizatorii prabusisera bolovani ca sa acopere buruienile uriase. Acolo ne-a depasit in viteza (!!!) un baietas kamikaze din Sighisoara. “Sanatate, tata! Sper sa te vedem la Finish!”. Banuiam ca de pe la jumatea traseului Ciprian va reduce ritmul, dar m-a urmat destul de bine pe coborari (acolo un spunea ca nu se descurca inca prea bine). Un mic ragaz inainte de lungul drum pietruit (7Km). In 2012 fusesem nevoit sa-l merg in mare parte. Nici anul acesta nu am “zburat” (desi profilul de semi-plat trebuia sa-mi priasca). Am alergat forestierul in totalitate, dar nu cu prea mult elan; cel care a suferit mai mult a fost psihicul (cca 40min. nu am intalnit pe nimeni). Cu o gura de apa din izvor s-a rezolvat totul.

Eram pe Podium-ul provizoriu, trebuia doar sa-mi mebtin pozitia. Per total, fizic si psihic ma simteam nesperat de bine, dar nu aveam si viteza pe care o aesmenea stare ar prmite-o. Cred ca intrase in functiune spiritul de conservare. A 2-a zi urma sa alerg 5Km, intr-o stafeta de Triatlon la Reci, judetul Covasna. Incercand sa recunosc ultimii Km din trasel trageam cu ochiul la ceas. Un timp sub 5H ar fi fost excelent. Ma simteam minunat alergand in natura, printre peisaje de poveste. Ma necajea putin senzatia de “frana trasa” si faptul ca nu ajungeam mai rapid la calea ferata. Am trecut-o cu ochii cat cepele, cateva curbe si … sprintul final. 5h08 (dupa ceasul meu). Locul 3 (din 36 de maratonisti) si 2 la categorie. A fost o cursa speciala intrucat am reusit sa obtin primul meu Podium (la Open) intr-un maraton montan.  Conjunctura a fost favorabila si ma bucur ca n-am ratat ocazia. Nu ma voi mai intalni prea curand cu ea, la o competitie de trail running.

Mures-Olt Marathon 2013 a fost unul dintre cele mai reusite evenimente de alergare montana. Lucrurile s-au legat foarte frumos. Vremea si-a facut de cap, dar participantii s-au adaptat. Traseul modificat fata de primele editii, a fost deosebit de frumos, alergabil in mare masura, dar si tehnic. Oamenii din PC-uri si-au facut treaba pe deplin (au avut si ei un rol important in succesul maratonului). Efortul fizic, ar mai ales cel sufletesc, depus de organizatori s-a resimtit in toate planurile.

Eu unul m-am simtit in putere toata cursa, m-am simt foarte bine pe urcari si m-am bucurat de coborari. Am scapat de senzatia de chin de la alte curse. Am evitat ploaia pe traseu, dar i-am dat eu tarcoale dupa Finish. Am savurat pepenele si cateva portii de gulas, in asteparea celorlati maratonisti. Auzeam povesti cu trasnete, grindina si viituri si ma minunam. Ziua cea buna s-a incheiat cu Premierea (inclusiv Tombola) si cu multe povesti mai noi sau mai vechi.