E clar ca o cursa de maraton reusita nu depinde de forma din ziua competitiei. Pe masura ce s-au adunat maratoanele (plus alte zeci de alergari competitive, anual), sunt constient ca uzura imi afecteaza ritmul si rezistenta pe parcursul unui maraton. De fiecare data, la start, imi place cred ca va fi o cursa buna, dar ma astept la orice pana la final.

Maratonul International Bucuresti este o competie pe care o respect si pentru care ma pregatesc cel putin moral. In 2016, am participat in cadrul MIB-ului, si la Campionatul National de Maraton, pentru a 2-a oara. Am alergat pentru CS Miscarea CFR, punctand atat la individual, cat si pentru echipa.

Povestea startului, e mereu aceeasi: pleacand de undeva din pluton, incerc sa ma strecor. De data aceasta urcarea pe langa Casa Poporului am facut-o mai temperat. Apoi usor-usor m-am incalzit si am reusit sa-mi construiesc un rirm al meu (abilitate pe care o pierdusem de ceva vreme).

La Km 25 am inceput sa depasesc serios si cred ca am atins asa numita stare de “runners high”, alergarea la un ritm mai alert decat te credeai in stare, moment in care crezi ca poti mai mult. Simteam ca e o lupta pe care o pot duce. Am continuat sa ma bucur de cursa, zona preferata din traseu fiind ocolul de la National Arena.

Pe la jumatatea cursei am realizat ca o parte din coechipieri cdeasera asa ca am simtit si o anume raspundere pentru echipa. Liderul detasat al echipei a fost trialonistul Ciprian Balanescu. Am avut astfel o motivatie in plus pentru un timp bun si cred ca l-am reusit: 03:05:50. A fost cel mai bun timp pe distanta de maraton (de sosea) realizat in anul 2016.

Am terminat pe locul 50 la Open si, cel mai important, al 2-lea in echipa Miscarea CFR. A mai punctat pentru club si Gheorghe Nicolae. Pentru mine ramane o onoare sa pot alerga in cadrul unui campionat national.