Maratonul Transilvania este deja unul de traditie. A ajuns la Editia cu nr. X. Aceasta aniversare s-a resimit mai mult prin premiile oferite (priimi 6 la Open Masculin si Feminin), decat prin atmosfera. Sunt totusi maratonisti care vin si alearga Maratonul Transilvania cu entuziasm si placere (placerea de a alergare) si trec cu vederea lipsurile si deviatiile organizatorice. Printre ei: Ilie Victor si Corin Zinz – participanti la toate cele 10 editii. Ilie Rosu care alerga din dragoste pentru Romania si din respect pentru maratonisti. Au mai fost si cei 4 Spartani de la Hercules: Danut Cernat, Maxim Alempie, Eugen Taras si (cu voia voastra) eu (Florin Simion).
Maratonul Transilvania a fost cea de-a 2 etapa din aventura noastra: “2 maratoane in zile”. Dupa multi kilometri petrecuti in masina si cu putine ore de somn, dar cu mult entuziasm si energie sufleteasc,a am luat startul din Sighisoara, pe o vreme numai buna de alergat. Nu se simtea ca alergasem un maraton montan cu doar 1 zi inainte. Dar eram constient de efortul depus si cel ce urma sa fie depus. Dar aceasta lupte nu am dus-o singur. Danut Cernat are meritul de a ma fi tinut in frau aproape tot maratonul. S-a intamplat ceva unic pentru mine intre Sighisoara si Medias: am alergat aproape un maraton (cca 38-39KM) alaturi de alt maratonist (evident e vorba deDanut Cernat); am fost chiar un trio (cca 27 KM). In plus, am simt pe tot parcursul maratonului placerea de a alerga, intarita si de urcarile si coborarile line, de peisajele frumoase (pe alocuri) si chiar de incurajarile si remarcile haioase ale rromilor din Brateiu. Spre final am incercat sa folosesc rezerva de energie. Am stabilit cu Danut sa ma desprind. Dar dupa 3-4 km am redus viteza, l-am asteptat si am terminat cursa asa cum am inceput: unul langa celalat. Am alergat amandoi in tricouri tricole si am trecut Linia de Finish tinand fiecare de cate un capat al Tricolorului. Am terminat cursa in 3h26’12”, pe locul 12 din 32 de participanti.
In ciuda ploii am ramas in zona de Finish cca 1h30, retraind parca cursa in timp ce soseau ceilalti maratonisti. Am apreciat berea de la final si diploma cu clasamentul printat pe spate. Insa satisfactia adevarata a fost aceea de a fi terminat cu bine 2 maratoane (unul montan si celalalt de sosea) in 2 orase din 2 zone diferite ale tarii. Felicitari celor cativa maratonisti adevarati care nu lasa acest Maraton din Transilvania, sa moara!
