Cred cu convingere ca pentru un maraton nu e nevoie de incalzire, ba chiar ca nu-i recomandata. Prefer sa-mi pastrez fiecare picatura de energie pentru cursa. Daca o consum aiurea (acea energie), macar sa o consum in cursa. Inceputul cursei e suficient pentru a ma “incalzi”. Undeva pe la Km8 ma simt deja pregatit de un ritm sustinut al cursei.

Pentru Maratonul Secuiesc 2014 am facut totusi o incalzire, nu inaintea Start-ului, ci cu 1 zi mai devreme: o incalzire de cca 40Km pe munte (de aproape 5h). Nu a fost ceva spontan, ci mai mult o provocare personala. Aveam emotii cu privire la starea mea, desi facusem tot ce stiam eu pentru recuperare. Foarte important, am reusit sa intru (alaturi de tovarasul de “suferinta”, Liviu Bica) in atmosfera locului (Zilele orasului Miercurea Ciuc erau in plina desfasurare). Un carbo-loading: ciuperci la gratar si cartofi, plus un pahar de bere si “Somn Usor!”

La Miercurea Ciuc participantii au cazare gratuita (in camin de studenti) si nu exista taxa de participare. Inscrierea se face prin e-mail, dar e posibila si la fata locului. Numarul de concurs e unic in Romania: un pieptar din bumbac aplicat si pe spate (concept ramas, probabil, din alte epoci). Fata de ultima editie bifata (in 2012), anul acesta cursa a avut 42Km pe un traseu-dus intors. Plecarea si Sosirea sunt mereu fara glorie. Nu exista o poarta de Start/Finish. Cu bune si rele, Maratonul Miercurea Ciuc este o cursa de asfalt, care ma tenteaza.

Cu toate ca in aceasta cursa se vorbeste putin romaneste, inaintea Start ne-am regasit cu oameni dragi: Emanuel Trandafir si Victor Vlad. Astfel incercam sa uit ca tocmai veneam dupa un maraton montan. Intamplarea   afacut ca sa incep cursa vorbind la telefon. Nu recomand asta, insa mie mi-a facut un mare bine. Primii 3 Km i-am alergat cu peste 5min./Km. Chiar si dupa finalul discutiei telefonixe, picioarele nu se grabeau. Abia dupa Km 8 (unde spuneam ca se termina de obicei incalzirea), m-am simtit maratonistul care ma stiam. Localnicii parca erau mai “vii” anul asta. Oricum, erau mai multi. Faptul ca aveau sosea asfaltata, ii facea sa iasa mai mult din case. Unii mai raspundeau la saluturi. Recunoasteam locuri si asta m-a ajutat. Kilometrii curgeau parca prea usor. Ritm bun, stare excelenta. Am scartait putin la Km 17, insa la jumatatea cursei eram inca in “urcare”, castigand pozitii bune.

Am intors la Tusnad al 7-lea. Plecasem din spate si ma aflam deja in pozitii avansate. Inca 2 depasiri. Moral excelent, stare fizica socant de buna. Si traseul mi se parea placut. Parca si oamenii imi erau mai simpatici. Asa cum ma asteptam pe ultimii 6Km nu a existat pic de apa, exact cand era cursa mea grea (caldura si Km multi la bord). Am cerut apa de la sustinatorii unei stafete. Nu m-au inteles din prima, dar m-au ajutat. Le multumesc! Pe ultimii 2Km apare din “vazduh” o stafeta. Numai asa m-am reactivat si am putut prinde un Finish in forta. Am terminat in Top 6 (in puncte, ca sa zic asa), Locul V mai exact. 3h18. Un timp nesperat pentru un asa context (“2 maratoane in zile”). Un Finish fara medalie, fara glorie, dar cu o mare bucurie interioara. Al 64-lea maraton terminat!

La Premiere toti maratonistii au fost urcati pe scena, lucru de apreciat. Cumva am obtinut si medalii. Un maraton atipic, pastrat cu incapatanare sub anumite limite. Tot din incapatanare voi reveni la Miercurea Ciuc, mai ales in cadrul unei “duble”.