MARATONUL “PE AICI NU SE TRECE”, initiat in anul 2011 de catre nemuritorul maratonist si roman adevarat, Ilie Rosu, este si trebuie sa ramana unul dintre cele mai reprezentative maratoane din Romania.
Acea prima editie din 6 August 2011 a deschis seria incredibila a maratoanelor istorice “Din dragoste pentru Romania si istoria ei”. Mai mult, acea editie, a reprezentat totoata si unul dintre cele mai frumoase maratoane la care am participat in cariera si, indraznesc sa spun, unul dintre cele mai deosebite evenimente maratonistice din Romania.
In vara lui 2011 maratonistii romani, ghidati de Ilie Rosu, descoperau ca pot aduce prin alergare un omagiu ostasilor romani care s-au jerfit pentru patrie. Au realizat atunci ca pe langa pasiune, puteau avea si o motivatie sufleteasca, un mesaj pe care sa-l transmita mai departe.
La 12 ani distanta, pe 6 August 2023, “alergatorul cu drapele” si colonel in rezerva, Ilie Rosu, avea sa alerge pentru ultima data, fizic, intre Marasti si Marasesti, de “Ziua Eroilor”.
De-alungul anilor MARATONUL “PE AICI NU SE TRECE” s-a desfasurat pe diferite distante si mai multe variante de traseu. Intotdeauna s-a plecat de la unul din cele 3 mausolee de pe taram vrancean: Marasesti, Marasti sau Soveja. Ultimele editii au insemnat o alergare in grup restrans pe traseu Marasti – Panciu – Marasesti, pe timp de noapte.
Editie din 2023 a avut o mare incarcatura emotionala. Alaturi de maratonistii cu experienta, multi dintre ei avand peste 100 de maratoane, la start s-au aflat zeci de copii din zona. Ce am remarcat fata de editiile precedente a fost entuziasmul lor imens, emotia si mai cu seama bucuria de a fi parte la un eveniment sportiv si istoric in acelasi timp.
Pentru maratonisti, bucuria alergarii a fost intrecuta de atmosfera creata de copii si chiar de localnici. Astfel MARATONUL “PE AICI NU SE TRECE” a avut un start deosebit de frumos, demn de zi de sarbatoare. A fost exact motivatia potrivita pentru o alergare de 46Km, una extrem de grea.
Desi mi-as fi dorit sa fie altfel, am plecat catre Marasesti extrem de obosit, cu foarte putine ore de somn inainte. Am resimtit aceasta stare de oboseala, transformata curand in stare de epuizare, toata cursa. Iar finalul a fost dureros si alergat la un ritm extrem de scazut.
Ca intotdeauna, odata ajunsi in fata Mausoleului din Marasesti, oboseala, epuizarea si durerile au fost inlocuite de bucuria terminarii unui nou maraton istoric, a unei noi lupte cu kilometrii pe frontul istoric “Marasti-Marasesti-Oituz”.
In cadrul ceremoniei de premiere maratonistii au primit, pe langa cupe si diplome, o mica amintire legata de implinirea a 100 de ani de la infiintarea Muzeului Eroilor Marasesti.
Chiar si ultimul moment al maratonului, masa oferita de proprietarul Restaurantului “Berthelot” (domnul Lucian), dar si cuvintele frumoase la adresa maratonistilor, au fost incarcate de bucurie si emotie. Mai ales in ochii si in inima nemuritorului Ilie Rosu.
A fost pentru mine maratonul cu numarul 190. Si am ramas cu bucuria participarii la toate editiile (13 mai exact).