Saptamana unui alergator se incheie in general cu o alergare lunga sau cu participarea la o competitie. Dar cum incepe o saptamana obisnuita de alergare? Cel mai probabil cu o pauza sau cel mult cu o alergare usoara. La inceputul lunii Mai am dat inversat lucrurile. Am inceput saptamana de lucru (Luni – 9 Mai) cu o cursa de 10Km in Parcul Herastrau, in cadrul unui nou eveniment marca Ilie Rosu, mai exact Maratonul Independentei.

Nici n-as putea sa descrie senzatia. Ceva diferit in orice caz. Plecand de acasa aveam sentimentul ca pornesc intr-o minivacanta. Ca la orice competitie din cadrul seriei de maratoane istorice, Ilie Rosu a reusit sa creeze o atmosfera de sarbatoare.

Inainte de start am avut parte de o surpriza deosebita: Dna invatatoare Lupu (cadru didactic la scoala la care am fost eu fost elev in clasele I-VIII – Scoala nr. 59 – “Dimitrie Sturdza”) a venit la Maratonul Independetei insotita de un mic grup de elevi (simpatic foc). Am fost un moment plin de incarcatura emotionala.

Am ales cursa cea mai scurta din mai multe motive: era o zi obisnuita de munca, e o distanta potrivita mie, a 2-a zi urma sa alerg Maratonul Regal la Sinaia. Contextul nu-mi permitea sa-mi folosesc toate puterile, dar Bogdan Nitulescu facut o cursa foarte buna si m-a intrebuintat serios.

Alergarea prin parc a fost una relaxanta, in racoare diminetii, alaturi de colegul meu de la Ro Club Maraton. La intrarea in ultimul Km al cursei Bogdan apare vijelios din spate si sunt putin derutat. Nu ma agit prea mult, cresc usor ritmul, iar Bogdan cedeaza. Sprintase crezand ca urmeaza Finish-ul.

A fost prima cursa de 10Km castigata. Medalia mi-a fost inmanata de Bianca, fetita uneia dintre colegele mele de la Sc. nr. 59 (Oana). Un alt moment emotionant.

M-am schimbat si am maxim 20 de minute eram plecat spre birou, insa trairile din timpul acestui eveniment au ramas inca vii in inima mea.

Felicitari lui Ilie Rosu pentru un nou maraton realizat in cinstea militarilor romani cazuti la datorie pentru tara!