Daca ai nevoie de un motiv anume sau o ocazie speciala pentru a ajunge in Muntii Cindrel, inseamna ca Maratonul Cindrel in alergare este contextul perfect. Probabil nu reueseti in fiecare an, insa de revenit vei reveni. In 2012 m-a bucurat vestea organizariii unui maraton montan, cu start-ul la Paltinis. M-am inscris pe loc.

Dupa 2 ani am resimtit chemarea si am decis sa particip tot la proba de maraton, incercand sa fac in acel week-end o dubla. Al 2-lea maraton urma sa fie la Miercurea Ciuc (Duminica, 3 August). Lucru aparte, la Paltinis am vazut foarte multi alergatori obisnuiti ai curselor montane (valorosi si cu experienta), lucru rar in 2014, cand s-au inmultit competitiile. Planul era sa ma bucur de munti, de traseu si de alergare. Desi nu sunt cei mai spectaculosi munti,  in Cindrel chiar se poate alerga mare parte din cursa. Caci eu inteleg ca la un maraton sa alergi, nu sa te catei in “4 labe”.

Desi pare ciudat dupa 63 de maratoane si alte cca 150 de competitii, inca am emotii la Start. Acestea au fost risipite impreuna cu prietenii de la Zitec chiar inainte de plecarea in cursa. Am alergat ca 1,5Km cu prietenul si colegul de echipa pentru 2×2 race, Alex Axon. Apoi am pornit usurel la deal. Ca in aproape tot anul 2014, urcarea m-a gasit fara forta. Era aproape amuzanta depasirea reciproca pe urcari, respectiv coborari intre mine si alergatori obisnuiti cu muntele. Asteptam cu nerabdare lacul care ma impresionase la prima editie.

Am urcat spre lac destul de bine, la lac am savurat priveslistea si am inceput urcusul cel crunt cu o imagine superba in spate, o imagine a lacului catre care imi mai aruncam cate un ochi. Starea asta de bine m-a ajutat. Ajuns in creasta pornesc alergarea pe platoul imens si ma simti liber. Ajung pe varf si ma simt invingator.

Pe traseu noua vedeta a alergarilor montane, Andrei Balasan (acum in postura de voluntar), ne avertizeaza asupra jnepenisului si asupra ierbii ude. Cu toata atentia, am calcat gresit de cateva ori;  am resimtit chiar o durere la glezna si m-am speriat. Mi-a trecut repede. M-am luptat insa cu zecile de baltoace si poteci acoperite de apa. Dupa o necesara alimentare la PC-ul de la refugiul Salvamont am pornit in recuperarea timpului irosit la urcari si in momentlee cu probleme.

Povesti frumoase alaturi de cativa alergatori si iaca am ajuns la ultimul PC. De aici toata valea e a mea. Poteca e dificila, dar sunt mai atent acum (in 2012 m-am ales cu incrucisare de ligamente dupa aceasta coborare de final). Acum simt cu adevarat ca alerg la munte.

Am terminat intr-o atmosfera frumoasa, care a continuat ore bune dupa dupa cursa mea. 4h50 si Locul 23. Onorabil, insa tinta mea era sa termin cu bine “dubla”. Prima parte a acestei incercari (“2 maratoane in 2 zile”, alaturi de Liviu Bica) se terminase rezobanil. Pentru recuperare aveam nevoie in primul rand de un izvor rece. Ne-am racorit si am pornit la drum spre Miercurea Ciuc.

Am numai cuvinte de lauda pentru toti cei care s-au implicat in acest eveniment. Fara tam-tam au reusit sa ne ofere un maraton superb. Felicitari!