Maratonistul Ilie Rosu este o sursa inepuizabila de provocari adresate celor care iubesc deopotriva alergarea si istoria tarii noastre.

In seria de maratoane istorice a intrat din 2016 si Maratonul Dacia Pontica, eveniment realizat cu o mare implicare din partea Primariei din . Spun asta fara sa-mi fi cerut cineva. Astfel de bucurie si de sustinere venite din partea unei doamne Primar, rar am vazut.

S-a alergat pe data de 6 Noiembrie, intr-o perioada mai lejera din calendarul de competitii, dar pe o vreme care ii alunga pe multi. Nu si pe noi. Ploaia de la star, a fost inlocuita cu o racoare datatoare de energie. Startul s-a dat din fata monumentului Tropaeum Traiani, unde am avut parte de momente deosebite, in special intonarea imnului national.

Vegheati fiind de “daci inarmati”, maratonistii au plecat in cursa inconjurati de zeci de copii. Am simtit o stare speciala, un fel de binecuvantare din partea celor dragi, inainte de a porni la lupta. In prima parte a maratonului am facut un mic tur la localitatii.

Intotdeauna mi-a placut Dobrogea, iar de data aceasta am avut ocazia sa ma bucur de zona, in alergare. Am strabatut  campuri, am urcat dealuri, a traversat pasuni, am ajuns la stani, a baut apa de izvor, am trecut prin sate. Unii ar spune ca au vazut forma dure de saracie, eu spun simplu: o altfel de lume, viata simpla, austera, dar traita demn. Am vazut scene similare cu cele din filme. Porci uriasi dormindin mijlocul ulitei umede, hoarde de copii la marginea drumului, in  fata caselor aproape cazute.

Am observat, ne-am imbarbatat si ne-am vazut de cursa noastra. Era ceva in aer care imi facea alergarea mai suportabila. Traseul a fost unul variat si antrenant, zona de sosire fiind cu adevarat speciala: Manastirea Pestera Sfantul Andrei.

Am terminat Maratonul Dacia Pontica pe locul 3, in 3h38:00. Mi-am indeplinit astfel cateva dorinte: sa ajung la Pestera Sfantului Andrei si la Adamclisi, sa vad vestigii ale dacilor din zona pontica (Muzeul din Adamclisi e fabulos) si de a alerga un maraton in Dobrogea.

La final, doamna Primar a oferit o masa aleragatorilor si voluntarilor, inclusiv tort. Tot respectul meu!