Prima participare la Proba Elita. Primul Ultramaraton montan. Prima incercare cu adevarat tare. Obiectiv principal: sa terminam cursa. 33 de ore de lupta cu propriile limite, 33 de ore in natura. Un coleg de echipa extraordinar de puternic: Adrian Richita. O experienta de viata, o aventura, un concurs fabulos.
Ceea ce simti si traiesti in cei peste 90 km si 7500m (difereta de nivel) te marcheaza. Nu voi scrie o “poveste” sau un “raport de cursa”. Multe intamplari si detalii le voi pastra doar pentru sufletul meu. Dar sunt unele trairi si unele “franturi de poveste” ce merita amintite, nu neaparat in ordine.
– la sedinta tehnica organizatorul ne-a asigurat ca totul e in regula la stani: “Am vorbit cu cainii!”
– probleme cu stomacul, starile de rau si chiar deochiurile au fost la ordinea zilei
– caderea noptii a creat mai multe probleme decat urcarile abrupte
– echipele care au terminat concursul aproape de limita de timp nu au mers slab, ci au reusit sa-si revina dupa momente grele si au terminat cursa ca niste eroi.
– diferenta de nivel a fost cea mai mica problema; provocarea reala a fost sa rezistam somnului.
– nu gelurile, betele de trekking sau incaltarile de trail running te ajuta cu adevarat sa termini cursa, ci doar Dumnezeu
– dupa 13 ore de concurs, probabil din plictiseala, am avut curajul sa alergam cativa km cot la cot cu echipele fruntase de la Hobby
– “ce am construit ziua, am distrus noaptea”; am realizat ca alergarea sau mersul noaptea pe munte nu ma avantajeaza
– ritmul constant si pauzele generoase ne-au ajutat sa sa pastram energia
– frontalele nu au tinut cu mine; am ajuns la Finish cu mini-lanterna de la telefon
Marathon 7500 este o mica-mare nebunie pe care orice alergator si om de munte ar trebui sa o incerce macar o data in viata.
Asa este : “o data in viata” – bine spus! Coechipiera mea spunea pe traseu la fel ca si tine, dar cu alt inteles: ca maratonul asta este de facut numai “o data in viata”, sa vezi cum e, daca poti sa-l duci pana la capat, dupa care sa nu mai calci pe acolo! :))
Oricum, FELICITARI !
Ehe….pai sa stii ca nu greseste. Asa gandeam si eu in timpul cursei. In felul asta experienta ar ramane una unica. Intre timp mi-am mai revenit si ma gandesc ca in anii ce vor veni nu ma pot abtine sa repet figura.
Pana la alte editii 7500 ne asteapta un alt “ultra” in Ciucas.
Sunt sigur ca multi dintre cei ce au participat la acest minunat maraton si-au pus macar o data in gand intrebarea : “Ce caut eu acum, aici?!”, raspunsul neintarziind sa apara : “Sunt nebun/a!”. La fel de sigur sunt ca marea majoritate a celor ce si-au jurat ca nu le mai trebuie “asa ceva” sunt hotarati si stiu de pe-acum ce vor face anul urmator :)!
Va felicit din suflet pe toti cei care ati participat, va doresc sanatate si haideti ca macar o data in viata asta sa mai fim “cel putin la fel de nebuni ” ca anul asta :)!
Sa ne vedem cu bine anul urmator!!!
‘
[…] Elena Loghin Bogdan Calarasu Alexandru Nitulescu Iulian Coserea Florin Simion Catalin Florescu Florin […]