“Nu va suparati, nu aveti un…maraton?” Cam asa ar intreba alergatorii, daca maratonul ar fi un viciu. Si ar fi multi oameni saritori care te-ar indruma catre cel cel mai apropiat maraton. Si te-ai linisti…pentru moment.
Alergarea are darul sa te relaxeze, sa te faca sa te simti bine, sa plutesti uneori. Insa maratonul e o izbavire, o implinire, o victorie. Ajuns in Germania la 1 Octombrie, am alergat acolo multi km la antrenamente (cca 300 in 40 de zile), am bifat 5 competitii (printre care 2 semi-maratoane), dar fara un maraton nu eram in apele mele. De 2 luni nu mai alergasem un maraton (Ciucas Trail – 14 Septembrie 2013). Nu voiam o competitie de renume, ci doar sa aiba distanta de 42 KM si eventual sa nu fiu singurul participant.
Asa s-au intamplat lucrurile ca am alegat si maratonul mult dorit si aducator de liniste interioara cu 2 zile inainte de intoarcerea in tara. Pe 16 Noiembrie am luat Start-ul in Lipperland VolksMarathon, din nou o competitie cu traditie (Editia nr. 34), cu Start si Finish in satul Humfeld. De data asta n-am mai avut peripetii pe drum. De la autobuz chiar, m-a preluat un veteran cu care m-am inteles de minune, cu toate ca fiecare vorbea pe limba lui. A fost prima competitie la care am primit si tricou (era optional, contra unei taxe suplimentare).
Mirosea a iarna. Frig patrunzator si ceata. La Start m-am simtit, in sfarsit, in lumea mea, printre alergatorii cu aer si fizic de maratonisti. M-am lipit de grupul fruntas si simteam ca se alearga foarte relaxat. Nu voiam sa risc de unul singur, ne stiind traseul. Si ce traseu! Zeci de viraje si intoarceri. Un traseu foarte bine semnalizat, ce-i drept. O noua gaselnita pentru marcarea directiei de alergare: rumegus. De fapt a fost un maraton de la tara: am alergat printre ogoare, gradini, cai si oi, prin paduri defrisate. Traseul a fost 90% pe asfalt, dar cu multe urcari si coborari. Nu a existat muschi nesolicitat.
Prima jumatate de cursa am trait-o intens, alergand totusi lejer, alaturi de 2 maratonisti de meserie (dupa cum aratau, cel putin). Speram chiar sa gasesc momentul sa ma desprind. Insa n-a fost deloc asa. Intre timp ma delectam cu peisajul si atmosfera de toamna-iarna. Dupa Km 20 am simtit ca ceva scartie. 2-3Km am facut efort serios sa ma tin aproape de cei 2. Nu ma simteam obosit, dar nu mai aveam forta in picioare, iar ulterior in nici o parte a corpului. Speram sa fie ceva trecator. Eram inca pe Locul 3. Dar nu asa as fi vrut sa prind Podium-ul. Mi-am revenit doar temporar. Pana la final am tot avut reprize bune si reprize rele. Pe la Km 34 am fost depasit de un maratonist pe care l-am invidiat pentru “forta” avuta pe final. Avea sa urce chiar pe Locul 2. Ultimul km a fost chiar chinuitor. Asta se intampla la majorotatea curselor, dar mereu din alte motive. Din fericire pe traseu aparusera si semimaratonistii (care au plecat in cursa la 1h30 dupa maraton).
Finalul a fost de 2 ori izbavitor: am scapat de “chin” si mi-am potolit pofta de maraton. Timpul final: 03:18:12. Obisnuitul Loc 4 la Open (si Locul 2 la categoria de varsta). Cca 30om dif. de nivel (dupa aprecierea mea). Maratonul a fost castigat cu timpul de 3h06 (Thorsten Huettemeier). Un traseu inedit: deopotriva ametitor ca un labirint si linistitor ca un tablou. Inca incerc sa-mi dau seama ce s-a intamplat. Am ramas insa cu bucuria terminarii unui nou maraton. Al 54-lea. Dedic Maratonul Popular Lipperland Asociatiei Inima Copiilor (a carei cauza este direct legata de problema pentru care am petrecut cele 7 saptamani in Germania) si prietenilor de la Zitec. si Urmeaza marea sarbatoare – Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc.
