Am fost invitat cu prietenie sa particip la cea de-a 3-a editie a evenimentului ALERG IN DUMBRAVA (14 August 2021). Am acceptat cu inima deschisa mai cu seama ca fusese introdusa si proba de maraton (43Km).

In mintea mea luna August fusese gandita ca una de pauza dupa seria nebuna de ultramaratoane (7 in 4 luni), insa am plecat spre satul Glogoveanu (aflat undeva la gradinita dintre judetele Giurgiu si Dambovita) foarte determinat si am ajuns “in dumbrava” chiar putin prea agitat.

Ma asteptam la o cursa dura (traseu denivelat si caldura mare), numai ca efectiv maratonul a dat de pamant cu mine.

Pe de o parte, inca de la jumatatea cursei m-am simtit epuizat. Motivele? Am gresit traseul la km 4,5. Am alergat 6Km in plus pentru a reveni in acelasi loc. Am tras tare sa recuperez si nu am mai tinut cont duritatea traseului (santuri, brazde, denivelari etc). Pana la Km 16 am avut la dispozitie doar 250ml de apa. Toate acestea m-au lasat fara energie si m-au trimis in coada clasamentului.

Pe de alta parte, am avut parte de o cazatura brutala care m-a tintuit la pamant cca 15 secunde. Alergam, am agatat un ciot, iar in secunda urmatoare eram la pamant secerat ca un copac. Am suferit un mic soc fizic si mental, ca sa nu zic emotional. M-am ridicat, m-am scuturat si am continuat. Dar pe langa oboseala care crestea, am avut de indurat si dureri puternice in zona soldului. Caldura deja nu mai conta.

Ceea ce m-a mai linistit si mi-a dat energie a fost prezenta prietenilor in cadrul competitiei. In primul rand in zona de start / sosire a fost prezent permanent bunul prieten Ilie Rosu. Incurajarile lui la jumatatea cursei m-au ajutat enorm. Apoi, printre voluntari am zarit si fete cunoscute, in special pe Monica Canepa. Nu in ultimul rand am avut placerea sa am colegi de cursa pe vesnic tinerii Stan Turcu si Victor Ilie sau pe neobositul George “Coșaru” Cojocaru. Atat la maraton cat si la alte probe au participat numerosi alergatori TTR, inclusiv sportiv masters.

Spre nedumerirea mea am avut parte si de surprize neplacute in ce priveste participantii. Daca lipsa de reactie a unor alergatori imi era deja cunoscuta, nu am putut trece peste atitudinea nepotrivita, sarcatistica a altor  participanti. Aflat in plin efort de revenire in cursa am fost efectiv luat la misto, ceea ce urasc la culme. Nu ii cunosc pe acei alergatori, dar probabil au prea putina experienta in astfel de competitii.

Ultimii kilometri au fost cu adevarat complicati pentru mine. Lipsa de putere era putin spus. Deja consumam resurse pe care nu le mai aveam. Trageam de mine cu adevarat. Ma opream foarte des din alergare, pentru mici pauze de mers. Evident ca ultimii kilometri au fost interminabili.

La final am bifat un ultramaraton (49km) neasteptat, dar acceptat. Am alergat cu 6Km mai mult decat prevedea traseul si cu 3Km mai mult decat orice alt alergator de la maraton (s-au mai ratatcit cativa concurenti impreuna cu mine, dar ei au reusit sa mai scurteze traseul pe parcurs). Cu toata starea mea deplorabila am reusit sa recuperez partial si am terminat competitia pe locul 7. Surpriza si mai mare a fost clasarea pe podium (locul III) la categoria 40-45.

Nu pot sa nu remarcat si izbanda vecinilor mei din Chiajna, Adrian Angelescu (Locul I la categoria de varsta) si Viorica Parcata (Locul I – Open Feminin) in proba de Semimaraton.

Am ramas “in dumbrava” inca doua ora dupa finalul cursei, pentru premiere. Mi-au mers la inima apa rece de fantana, dar si portia de mancare campeneasca (manaliga, cu ou si branza de tara). Mi-am amintit de mesele luate la marginea padurii sau a livezii, in copilarie, cand mergeam cu bunicii la muncile agricole.

Cu toate ca nu a fost totul perfect, eu apreciez efortul si sufletul depus de organizatori. Imi asum gresirea traseului si cazatura. Raman in minte si in suflet cu atmosfera frumoasa, racoarea din padure si cu bucuria de a fi regasit acolo vechi prieteni alergatori. Am castigat chiar si un prieten nou, Doru Ionescu. Este un alergator incepator care va avea toata sustinerea mea pentru a progresa si pentru a se bucura cat mai mult de alergare.

Mi-am pus deja in minte sa-mi iau revansa, anume sa fac fac o cursa mult mai reusita la urmatoarae editie. Asa ca voi reveni in 2022 “in dumbrava”.