Odata cu lansarea Forest Run Grand Prix, practic, pauza intre sezoane nu mai exista. Prin specificul lor, concursurile FOREST RUN (crosuri de cca 10Km, pe poteci si drumuri de padure) ar putea fi luate ca niste antrenamente foarte potrivite. Dar conceptul de “turneu” creste ambitiile si nivelul competitiv. La fiecare etapa alergatorul este motivat “sa traga tare”. Asta am incercat si eu in primele 2 curse, la Mogosoaia (21 Decembrie) si la Padurea Pustnicu (12 Ianuarie).

Desi ne aflam abia la primul concurs oficial din 2014, atmosfera de la Start-ul Etapei a II-a de FOREST RUN GRAND PRIX a fost una demna de marile competitii de trail-running de la noi. Peste 200 de participanti inscrisi si nume grele pe lista (Ciprian Balanescu, Cristi Lutic, Emanuel Trandafie etc). In afara de vechea problema a lipsei de odihna, aveam toate motivele sa ma bucur de alergarea din padurea Pustnicu. Mai intai de toate, era cursa in care sotia mea, Mariana, isi relua alergarile – dupa 7 luni de zile. Apoi, abia asteptam sa alerg pe traseul stabilit de organizatori (frumos si solicitant in acelasi timp), traseu care trecea in mare parte pe langa lac, dar care includea si portiuni de urcare si coborare.

Cu oarece retinere m-am asezat in spatele primei linii, la Start. Am fost inghitit imediat de pofta de alergare a celorlalti. Eu inca dormeam pe mine, dar am incercat curand sa revin. Cam greu totusi sa depasesti daca iesi de pe poteca ideala. Si chiar periculos, intrucat am bifat si o cazatura. Ajuns pe marginea lacului m-am mai linistit, iar randurile s-au rarit bine. Cei din fata pareau aproape, dar totusi atat de departe daca ma gandeam la starea mea. In prea putine momente m-am simtit bine. In rest, mi-am meritat soarta. Dar m-am bucurat la maxim de unele viraje stranse sau de santul buclucas. Pe ultimele sute de metri m-am simtit alt om si m-am apropiat binisor de Locul 10 la General. N-am mai avut forta de la Etapa I. Finish relaxat cu timpul de 40,25min., locul 9 la categoria de varsta.

Pe ultima parte o intalnisem pe Mariana, aflata abia la jumatatea cursei. Am aplaudat 20-30 de finisheri apoi am plecat in urma ei. Cca 4Km am mers si am alergat impreuna. O senzatie minunata! Se poate vedea asta si din poze! A terminat ultima, dar a fost bucuroasa la final.

Dupa cursa…voie buna, o masa oferita de organizatorii inimosi si primirea unui nou pseudonim “Mr TTR”!

Un mare bravo gastii frumoase din organizarea FOREST RUN! Voi fi alaturi de voi pana la finalul “turneului”!