Seria de concursuri FOREST RUN GRAND PRIX continua cu avant tot mai mare. Etapa a III-a (din 6) a fost gazduita de o locatie inedita: Complexul Olimpic Sydney 2000 de la Izvorani. Asadar, alergatorii au fost insotiti de spiritul olimpic, cu atat mai mult cu cat Sambata – 9 Februarie – a fost si prima zi a Jocurilor Olimpice de Iarna de la Sochi (Rusia).

192 de participanti au luat Start-ul de pe pista de atletism a complexului si au parcurs 3 ture prin Padurea Snagov. A fost mai mult decat o competitie de alergare: zapada, sleaurile, crengile, noroiul au solicitat atentia participantilor mai mult decat se asteptau acestia. Un traseu interesant, dar extrem de dificil. La un ritm lejer ar fi fi fost un antrenament binevenit. Insa in regim de viteza, lucrurile au stat altfel. In afara de incurajarile de pe margine, nu au existat motive sa zambesti pe traseu.

Incruntare, incrancenare, concentare – toate acestea le puteau citi pe fetele alergatorilor (mai ales pe a ale celor pentru care timpul si clasarea finala insemnau ceva). S-a dat o adevarata lupta cu zapada. Nu stiu cine a fost invingator, insa parti ale corpului mele nu pareau a fi prea “fericite” cu ce se intampla. Nici la un meci de rugby nu m-as fi simtit mai zdruncinat. Culmea e ca nu am cazut. Insa am exersat diverse scheme de arte martiale si pasaje coregrafice. E posibil sa fi inceput cursa putin cam tare. M-am relaxat (odihnit) oricum in tura 2. Iar in ultima tura am scos maximul din ce puteam scoate, fiind mult mai atent unde puneam piciorul. Am terminat pe locul 12 la general, cu timpul de 42’55’‘. Nici Finish-ul nu a insemnat descatusarea de care aveam nevoie. Minute bune am avut aceeasi senzatie din timpul cursei: incordare, efort, chin. 

Povestea de la Izvorani include si o pagina foarte frumoasa. Dupa cateva schimburi de pareri, am plecat in intampinarea Marianei. Eh da, o plimbare pe zapada e chiar placere. Mariana venea usurel, fara grija, fiind convinsa ca e ultima concurenta (desi nu era). Aveam in gand sa o “trag dupa mine”. Nici gand! Ii era tare bine asa, bucurandu-se de faptul ca a reusit sa alerge tot traseul. Am ajuns din nou la Finish cu o alta stare de spirit.

Masa oferita de organizatori a devenit deja traditie. Premierea a avut si ea ceva din spiritul Jocurilor Olimpice. “Dl. TTR” a fost inca o data mentionat. S-a simtit onorat si va incerca sa promoveze si mai mult “turneul” FOREST RUN GRAND PRIX.

Mi-am amintit ca fix in urma cu un an, insoteam prin Bucuresti Flacara Olimpica, ce urma sa ajunga la Brasov pentru Festivalul Olimpic al Tineretului European. Vegheat de cercurile olimpice am avut parte de o competitie dura, dar foarte frumoasa. Imi place zapada, dar doar daca ma lasa sa alerg cum se cade. Urmatoare eatapa: 1 Martie – Padurea Scrovistea.