“…si doar 6-s norocoase.” 6 etape de FOREST RUN. 6 locuri pe Podium (3 la feminim / 3 la masculin).

Forest Run Grand Prix 2014 a inceput cu o plimbare prin gradina Palatului Mogosoaia si s-a incheiat cu o “iesire la padure” (la Baneasa). Am participat la 5 etape din cele 6 ale primului circuit de alergari din proximitatea Bucurestiului. Pentru mine cel mai bun “forest run” a fost tot pe asfalt. Cursele pe zapada si noroi au insemnat mai mult suferinta, decat placere. Bucuria revenea la final si o regaseam in fiecare alergator.

Ultima etapa de FOREST RUN, cea de la Baneasa din 27 Aprilie, a fost o mica descatusare. Gandita ca o alergare de revenire dupa Maratonul de la Cernica, cursa de 12,6Km s-a transformat pe parcurs intr-o promovare, pe principiul “ceea ce nu te doboara de face mai puternica”, pentru ca pofta de alergare, vine alergand. In caz ca as fi uitat ca am parcurs 41Km in ziua precedenta, Liviu Dan Zburatura a tinut sa-mi aminteasca: “Florine, alergi ca un nebun, ai alergat un maraton ieri”. Motivul? Padurea Baneasa arata minunat: poteci curate, carari serpuite flancate de crengi de copaci, copaci cazuti (pe post de obstacole), aer curat si oameni frumosi.

Am scapat din nou TOP 10-ul (locul 11, cu timpul de 49:55), dar m-am ales cu o carte la final si un ospat pe cinste, oferit de inimosii organizatori. De atmosfera ce sa mai zic. M-am simtit ca la un fel de “bal de absolvire”. Daca ma gandesc bine, chiar fac parte din prima promotie de “forest runneri”.

Alergarea prin padure nu e deloc simpla. Ai nevoie de picioare puternice si stabilitate. Eu am avut doar multa vointa. Am alergat pe noroi, zapada, pamant moale, am sarit santuri si busteni, am fost “olimpici”, am alergat caprioarele si am “cules” ghiocei. Ne-am bucurat de alergare, de padure si de clipe minutate intre prieteni. Aaa, sa nu uit si de mesele oferite de organizatori. Felicitari lor pentru curaj si daruire!

RUN FOREST RUN!