Cred ca fiecare alergator montan (si nu numai) din Romania, are cel putin un motiv pentru care sa vrea sa participe la maratonul ocrotit de trifoi. Eco Marathon e primul maraton montan al anului, traseu inedit format din 3 bucle, peisaje de poveste, distanta acceptabila fata de toate zonele din tara, parte din Romanian Mountain Running Cup si, mai nou, e inclus in MnRIC – Grand Prix of the Nations. In plus cursa scurta: Eco Cross (14 KM) atrage foarte multi incepatori.
Atingerea relativ rapida a limitei de participanti (400 la Maraton, 400 la Cross), participarea internationala si rigoarea participantilor anunta un eveniment sportiv deosebit. Si asa a si fost. Surprizele si imbunatatirile au iesit la iveala inca de vineri seara (cum ar fi continutul Kit-ului de Concurs). Am facut mici provizii pentru cursa, am asteptat grupul de debutanti in alergarea montana, in frunte cu Alex Axon, si am poposit la Cabana Himalaya (Valea Glajariei, Rasnov) unde am fost poftiti la o adevarata “Pasta Party”.
Am dedicat acest maraton lui Tibi si Gabrielei, prieteni mei care s-au casatorit in aceea zi. Mi-am propus sa nu dau 100%. Pentru prima data la un maraton am renuntat la bete. Mi-am pastrat un echipament cat mai usor, care includea un tricou tricolor. Avea sa-mi aduca multe incurajari pe traseu. Startul a fost cuprins de o atmosfera de sarbatoare: muzica, voie buna, energie si soare. Si am pornit, profitand ca intotdeauna de asfaltul de inceput. De la microfon se auzea:…”si este cel mai frumos Start de pana acum”. Pe urcari n-am avut prea multa energie, platul m-a ajutat sa recuperez, iar coborarile au fost adevarate zboruri sau salturi. Inaintam serios atat in cursa cat si in clasament. Am terminat prima bucla in1h22, traind la maxim (alaturi de Fremen) ultima coborare.
Pe toata durata cursei mi-am permis sa admir peisajele. Am pastrat un ritm constant si nu am fortat pe urcari. M-am hidratat mai eficient ca alte dati. Aruncam priviri dese spre cip-ul prins la glezna dreapta. Am pierdut traseul de 2 ori (adica cca 5 min.), din neatentia mea sau din cauza vitezei. In mare parte, am recuperat pozitiile pierdute. La PC-uri si printre fotografi am intalnit colegi din RCM si prieteni. In tura 2 am scazut ritmul, pentru ca in principala urcare (tura 3) sa am suficienta energie. Pe coborarea finala am tinut sa-mi iau revansa fata de 2011 (cand avusesem crampe). Si, cu putin inainte de Finish, pe la podet, ma asteptau Alex si Adriana Axon (spre bucuria mea). Am terminat in 05:05:05 (locul 47), cu 40 de min. mai bine decat in 2011. De la inceput am trait cursa, am simtit bucuria alergarii fara sa am sau sa-mi fac singur probleme (in afara de cele 2 rataciri).
Eco Marathon 2012 a fost intr-adevar un Concurs international (organizare, competitivitate, spirit, atmosfera). Rezultatele au fost mai bune fata de anii precedenti. Iar surprizele organizatorilor au continuat pana la sfarsit. Pentru mine urma un altfel de maraton: o nunta.
