Duatlonul “Cetatea Brasovului” – 17 Septembrie 2011

Oct 13, 11 • RunningNo CommentsRead More »

(1) De cand ma stiu mi-am dorit sa alerg un traseu tip adventure, o cursa de viteza dar cu diversitate pe traseu. (2) In multe orase mari ale lumii traseele maratoanelor, semi-maratoanelor si chiar ale altor curse mai scurte, includ o serie de obiective turistice; se face astfel un tur turistic al unui oras, in alergare. (3) Alergam de placere sau pentru cauze nobile (scop caritabil). Mai alergam pentru a  transmite un mesaj. Am trecut prin toate aceste etape, dar cel mai fain e sa concurenzi pentru si in echipa.

 Cele 3 chestiuni de mai sus nu au o legatura directa, insa la Brasov – la jumatatea lui Septembrie, toate cele 3 “motivatii” m-au facut sa strabat peste 150 KM pentru a alerga 5KM + 2,5 KM. Dar nu oricum, ci intr-o stafeta, alaturi de “prietenul din copilarie” Alex Axon. Cum eu nu sunt in stare nici sa urc pe bicicleta (daramite sa pedalez) l-am convins pe Alex sa faca partea de MTB. Echipa s-a numit “Double Flow”.

Pentru mine, simplul fapt ca am luat startul la Duatlonul “Cetatea Brasovului” intr-o stafeta alaturi de Alex era o mare realizare. Intrucat partea de bicicleta se anunta chinuitoare pentru Alex, mi-am propus sa scot un timp cat mai bun la cele 2 alergari ale mele. Asa ca, pentru prima data de cand alerg, m-am antrenat special pentru distanta scurta (5Km).

 

 

 

Incercasem deja stafeta pe plat (Sfantu Gheorghe), stafeta la triatlon (Fara Asfalt), echipa la Maraton (7500). Duatlonul era ceva nou. Aveam suficienta motivatie, dar aveam si concurenta directa: Alex Paraschiv si Cristi, adica “Shaorma cu de toate”.

 

 

 

 

Traseul mi s-a parut demential: traversarea bulevardului, urcarea scarilor, coborarea pe carare tip trail, viraje scurte, alei inguste. Si brusc…feeria s-a incheiat, din cauza chip-ului care nu se mai lasa desprins de pe picior. Pana m-am dezmeticit eu, Alex a plecat cu bicla.  Neobisnuit cu pauzele, am ramas la “standuri” (ca sa zic asa) incercand sa ofer o mana de ajutor (si un “picior in fund”, pentru elan) tovarasilor (Marian Chiriac, Tzale, Panty, Cristi si nu in cele din urma Adrianei).

Asteptarea lui Alex a fost lunga. Cristi a ajuns inaintea lui, moment in care mi-am ambalat motoarele (nu degeaba Grizon ne-a numit MdA – Masini de Alergat). Chip-ul iarasi ne-a dat batai de cap (Deh, am vrut sa fim corecti si sa-l fixam la picior) si m-am lansat intr-o cursa nebuna in urmarirea Shaormarului Alergator (Alex P.), care deja ranjea vazand ca are avans. Panta de final am urcat-o val-vartej, insa shaomarii ma asteptau relaxati, savurand victoria (locul 19 – ei / locul 21 – noi). Respectul meu pentru ei! Dar astept revansa!

Cu toata “intrecerea” noastra, noi am fost mici copii pe langa Adriana. Ea a facut singura duatlonul (locul 5 la Fete – Hobby). Am alergat ultimii 5 KM alaturi de ea si sper ca i-am fost de ajutor.

Urmatoarea provocare ar fi un duatlon individual. Sper ca nu la Pastele Cailor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *