Cu 15 ani in urma priveam cu respect maratonistii (la TV) si nu prea indrazneam sa cred ca voi alerga vreodata un maraton. Totusi, pasiunea pentru alergare incepuse sa rabufneasca in mine. Participam deja la crosuri (dar nu mai mult de 4-5 pe an). Pana la primul maraton in Octombrie 2009 (Maraton Piatra Craiului) facusem o colectie buna de semimaratoane, intre care si 2 participari la DHL Marathon (2007 si 2008). Traseul de asfalt (cu diferente semnificative de nivel), combinat cu 5Km de off-road, era destul de atractiv. In lipsa unui antrenament specific nu m-am incumetat decat la semimaraton. Pe maratonisti acestei competitii ii consideram niste temerari, tinand cont de greul cursei lor incepea tocmai cand cursa mea (se semimaraton) se incheia.
In 2009 prinsesem curaj si eram gata sa ma inscriu la proba de maraton. Numai ca tocmai in acel an DHL Marathon s-a intrerupt. Dupa 5 ani de pauza (si 62 de maratoane alergate intre timp) DHL Marathon s-a reluat, pe 21 Iunie 2014, pe acelasi traseu: Predeal-Rasnov-Poiana Brasov.
Mi-am indeplinit dorinta, iar asteptarea a meritat. M-am bucurat de fiecare Km parcurs si fiecare incurajare primita. A fost o cursa grea si usoara in acelasi timp. Iar la final mi-am facut si un mic-mare cadou: Locul 3 la Open dupa 2 grei: Ioan Moisa si Stefan Oprina.
DHL Marathon este o competitie aparte: se alearga atat pe sosea, cat si pe teren accidentat (cca 9km de iarba, pamant si drum pietruit). In plus, zona de Start e diferita de cea de Finish. In 2014 vremea a fost mai mult decat prietenoasa cu alergatorii. Startul nu a fost unul cu fast (am auzit doar pocnetul pistolului) insa am trait maratonul intens. De 5 ani de zile visam cum “iau curbele in viteza”, asemenea motocicletelor”. Coborarea serpentinelor catre Rasnov am dus-o cu mai putin de 4 min / Km. Alaturi de 3-4 pusti de la clubul Dinamo Rasnov am avut 16Km fantastici (de la Km 5 la Km 21).
Poate cel mai emotionant moment l-am trait la intrarea in Rasnov. Prietenul maratonistilor romani si gazda noastra la Cabana Himalaya in multe randuri, Vasile Dogaru a fost insotit de copii aflati in tabara, pentru a incuraja alergatorii. Au creat o atmosfera fantastica. Aceasta intalnire mi-a dat putere. La jumatatea traseului (la baza Cetatii Rasnov) m-au napadit amintirile, dar am primit un nou implus de la castigatorul cursei de Semimaraton (Adrian Iordache).
Urcarea catre Poiana Brasov a fost placuta, dar si foarte inceata. Nu mi-era greu, dar imi disparuse energia. M-am oprit la un izvor si am continuat rabdator. Pe urmatoare coborare am prins din nou avant, atat de tare incat dintr-o data m-am trezit pe un traseu de alergare montana. “Ajutat” si de 2 voluntari, am bajbait putin, dar am fost salvat de un arbitru ceva mai agil. Altfel m-as fi indreptat deja catre Finish. Iarba uda, noroaiele si baltoacele mi-au scazut drastic ritmul. Am inceput ultima urcare (o a 2-a bucla) cu curaj, insa primii doi maratonisti deja terminau coborarea. 2Km de urcare si serpentine. Ceva mai multa motivatie de data aceasta. Coborarea a fost un adevarat zbor. Am reusit sa depasesc 2 sau 3 stafete.
Partea finala a semanat cu un traseu de cross-country. Am avut momentul meu de glorie (in sufletul meu, cel putin). Locul 3 (din 55 de participanti) in 3h09. La Premiere ua fost din nou alaturi de mine, sotia mea (Mariana) si fiul meu de 8 luni (Pavel). Le multumesc pentru puterea pe care mi-o dau!
