Dupa  4 competitii alergate in luna Octombrie, mi-am zis ca mi-am facut damblaua: am vazut locuri frumoase, am alergat curse cu trasee combinate (asfalt, iarba, pietris, pamant), m-am intrecut cu nemtii, m-am familiarizat cu stilul lor de organizare a competitiilor (competitii mici, zonale, organizate de cluburi locale) si am testat si eu la finalul curselor traditionalul carnat. Spre surprinderea mea am alergat chiar bine si am prins clasari onorabile (2 locuri III si 2 locuri IV).

Au fost totusi cateva aspecte mai putin pozitive care mi-au domolit pofta de a alerga la aceste evenimente mici (evenimentele mari le-am exclus din Start): organizare simplista, lipsa medaliilor la Finish sau al celui mai mic suvenir, lipsa entuziasmului (atmofera placuta se datoreaza mai mult micilor si berii de la final, contra cost evident).

Eram hotarat sa continui doar cu curse de maraton. Fie ele si in cadrul unui eveniment local. Terminarea maratonului in sine ar tine loc de orice suvenir. Problema  a fost una cu care m-am confruntat de la inceput: modalitatea de a ajunge la locatia evenimentului. Fara o masina totul devine foarte complicat. “Dorul” de a alerga distante lungi devenise destul de apasator, asa ca am facut un compromis.

Am decis sa particip la un semimaraton (o cursa de 20Km, mai exact) la cca 40Km de Bad Oeynhausen. Detmolder Herbstaluf (9 Noiembrie 2013) cu Start in satul Diestelbuch parea a fi o competitie de mare traditie (Editia cu nr. 32), cu multe probe si numerosi participanti. Calatoria cu trenul prevedea  1 escala, dar eu am facut vreo 3, dupa ce m-am urcat de 2 in trenuri gresite (unul fiind InterCity si de 4 ori mai scump). Ajuns in Detmold (unde credeam ca se tine cursa) am aflat ca locatia de Start e intr-un sat la cca 7Km. Aici am fost mai inspirat, m-am urcat intr-un autobuz care tocmai pleca. Cu aceasta ocazia am dat din nou peste nemti dornici sa ma ajute, chiar daca engleza lor nu era foarte buna).

Tabara generala a fost o sala de sport. Au improvizat cele necesare din mobilierul sportiv: “cal” pentru sarituri – la zona de inscrieri, mese de ping-pong – pentru completarea formularelor de inscriere si gustarea de dupa cursa. Lume multa, printre care si un grup de britanici si cativa alergatori imbracati in niste costume simpatice (dintr-o anumita epoca, dar nu stiu sa zic care). Frigul l-am simtit doar inainte de Start. Pe parcurs m-am delectat cu cateva peisaje frumoase, dar si poteci pline de noroi. Per total un traseu interesant. Foarte putine incurajari pe traseu, dar de inteles, tinand cont de frigul persistent. Numeroase urcari si coborari (acceptabile), alternate cu cateva viraje demne de Formula 1. Carevasazica nu m-am plictisit, mai ales ca si la aceasta competitie au axistat 2-3 alergatori inversunati care m-au tinut in priza toata cursa. Traseul cursei de 20 Km  (distanta reala a fost  undeva la 19,5Km) a inclus 2 ture (intoarcerea fiind la cca 300m de zona de Start / Finish).

Cu doar 4Km inainte de Finish am aflat pozitia in clasament (5), avand in ceafa Locul 6. Atunci am pus in aplicare ceea ce Adrian Ber numea la Transmaraton “explozia de final”. Am accelerat si cat ai spune “wurst” m-am distatat de urmaritor si l-am salutat din mers pe alergatorul in verde de pe locul 4 (parea obosit). Am terminat la 7 secunde de Podium. Locul 4 din 88 de participanti (Open Masculin), Locul 2 la categoria de varsta (30-34), cu timpul de 01:20:07. O noua cursa reusita, un traseu dinamic (de trail running si asfalt), un antrement excelent pentru un viitor maraton (oricand va fi acela).

La finalul cursei nu am primit medalie; in schimb am avut parte de o cronometrare inedita. Pe numarul de concurs era tiparit un cod de bare, scanat la Finish de un “nenea” arbitru “inarmat cu un dispozitiv special. Listele cu rezultate au fost afisate rapid (in sala de sport), iar online – in decurs de cateva ore. Cea mai frumoasa surpriza dupa Finish a fost intalnirea cu Anca, romanca din Craiova, casatorita in Germania (sotul ei, Daniel, vorbeste si intelege foarte bine limba romana). Incepatori fiind, ei au alergat proba de 10Km. Felicitari! Spor la antremente! Si Bafta la competitii! Mi-a prins foarte bine la moral acest moment.

In ceea ce priveste organizarea, la Detmolder Herbstaluf 2013 am apreciat eforturile celor implicati. Au fost premiate si categoriile de varsta la toate cele 5 probe, dar si castigatorii la Open. Mai mult, s-au oferit si mici premii si au fost premiate simbolic: clubul cu cei mai multi participanti si grupul de britanici (inainte de cursa unul dintre ei ii marturisea unui compatriot, la modul ce mai simplu, dar cu o mare placere: “I’m gonna run today”). Am asteptat cuminte (la adapostul unui wurst si al unei beri locale) diploma si ocazia de a multumi o organizatorului pentru experienta deosebita.

I-am dedicat acesta cursa fiului meu Pavel, in varsta de de 2 saptamani si jumatate. A fost prima competitie alergata, de la nasterea lui. El va sti mai bine ca oricine ca viata este o cursa grea, cu obstacol;, dar una frumoasa si cu multe impliniri, in care fiecare moment merita pretuit si impartasit cu oamenii dragi lui.