Am copilarit in mare parte la tara: pe dealuri si vai, prin pasuni, livezi si gradini, sarind garduri sau izvoare, catarandu-ma in copaci, dar si mergand sau alergand prin paduri. Stiam directiile si potecile, dar nu nimeream intotdeauna calea cea mai scurta sau mai rapida. Fara sa-mi dau seama, alergand pe dealuri si coborand vaile in viteza ma antrenam pentru maratoanele montane de acum. Dar adata ajuns la competitiile de alergare montana mi-am dat seama ca nu-i suficient sa alergi. E nevoie de studierea traseului si de atentie in timpul cursei. Ratacirea poate fi riscanta sau cel putin te face sa pierzi timp. Si tot asa, alergand la curse montane, fara sa-mi dau seama, mi-am exersat putin si orientarea.

Marea mea placere ramane alergarea pe plat. Iar cursele montane imi aduc diversitate, dar si senzatii aparte. Simtind nevoie de si o mai mare diversitate am incercat stafete la Duatlon si Triatlon (am facut chiar si proba de inot). Un Triatlon sau Duatlon la individual inca nu pot face. Nu stiu sa merg pe bicicleta. Dar o voi face intr-o zi. Am mers si mai departe, nu atat din nevoia de diversitate, ci din dorinta de competitie; am ajuns sa particip si la un concurs de Orientare. Am studiat putin terenul, ce-i drept. Am apelat la Radu Milea si Alex Nimara pentru informatii si sfaturi.

Si…iata-ma pe mine…Duminica – 18 Martie in Padurea Baneasa, in zona Restaurantului Casa Alba…printre orientaristi de toate varstele (de la 10 ani la peste 70). Radu mi-a imprumutat busola lui, echipament adecvat aveam, am mai “furat” si ultimele ponturi si eram gata de Start.  Eram inscris la Categoria Open – 2 KM (cea mai simpla).

 Ehe..Startul a fost ceva inedit pentru mine…plecarea la intervale de timp, intre concurenti. Ceva de genul, mi-as dori si la curse de trail running. Radu a avut grija sa iau harta corecta si m-a insotit pana la punctul de Start efectiv. Si cu mersu-mi leganatu’ (neintelegand prea bine ce fac eu acolo) am plecat pe traseu. Evident nu am nimerit primul Punct de Control, dar m-a slavat un cunoscator. De la a2-lea PC lucrurile au mers mai bine. M-am fastacit putin la un PC fara pontaj electronic, dar m-a salvat din nou un cunoscator (a trebuit sa astept cateva zeci de secunde sa apara cineva). Dupa al 3-lea punct a inceput sa-mi placa; alergam in mare viteza pe poteca sau off-road. La jumatatea traseului  realizam deja cat e de fain un concurs de orientare. Imi placea la nebunie.

 Inainte de Finish am mai avut o mica repriza de dezorientare, dar am terminat cu bine in 26min22sec. Si pentru ca ma descurcasem bine si imi placuse experienta, deja imi doream sa fi parcurs o distanta mai lunga.  Insa nu am vrut sa raman doar cu amintirea din suflet, asa ca am scos camera foto si am asteptat sa soseasca concurentii. Cred ca m-am facut si util, atentionand participantii sa nu rateze ultimul PC, aflat la cca 30m de Finish. Am ramas pana la Final, inclusiv Premierea, bucurandu-ma de atmosfera placuta si vremea frumoasa. Locul I obtinut la categoria Open (diferita de Open-ul de la crosuri si maratoane), din 2 concurenti, nu e relevant; dar faptul ca am depasit o piedica pe care singur mi-o pusesem (multa vreme nu mi-a placut ideea de orientare sportiva), a insemnat o mare victorie pentru mine. Imi place sa cred ca aventurile (de prin paduri si de peste vai si dealuri) din copilarie, plus maratoanele montane au avut efect la primul meu Concurs de Orientare. Cu siguranta voi mai gasi timp in cursul anului pentru alte cateva concursuri de profil.