In cei 2 ani de pandemie am continuat sa alerg la competitii, mai multe decat as fi crezut posibil. Unele virtuale, altele amicale, dar si numeroase curse cat se poate de competitive. Am participat in special la ultramaratoane si cateva maratoane. Cursele de anduranta se pare ca au fost mai simplu de organizat, din pricina numarului mic de participanti si lipsa aglomeratiei pe traseu.

Am simtit asadar lipsa crosurilor. Mi-a lipsit foarte mult chiar CROSUL pentru VIATA. Asa ca m-am bucurat enorm cand am primit invitatia de a alerga la editia din 2022 (programata pe data de 17 Martie), dupa 3 ani de pauza. Si nu am mers singur, ci cu intreaga familie, ba chiar si cu prietenii.

Desi ma aflam la doar o saptamana dupa un concurs foparte dur si obositor (La Parra Backyard Ultra / Spania), mi-am dorit sa revin la CROSUL pentru VIATA din mai multe motive: cauza sustinuta (dreptul la viata al copiilor), intalnirea cu prieteni dragi, atmosfera frumoasa, traseul provocator si timpul petrecut cu familia in parc.

Asadar nu a fost vorba de competitivitate de data aceasta. Am alergat cei 11km in 57 de minute. Am alergat de fapt chiar prea tare pentru starea mea. Nu eram nici pe departe refacut, dar mental mi-a prins bine.

Cel mai mult m-am bucurat de cursele copiilor acolo unde au alergat atat Pavel (categoria 6-8 ani), cat si Isidora alaturi de buna ei prietena Ioana la cea mai mica categorie de varsta (3-5 ani). Ele au terminat ultimele tinandu-se de mana, in schimb au primit atentia si sustinerea tuturor celor aflati acolo.

Vremea a fost cam rece, insa atmosfera a fost una plina de caldura si ne-am bucurat din plin.

Felicitari bunului prieten Tudor Butu si partenerilor sai pentru acest eveniment minunat.