Alergam!Alergam!Alergam! Dar de ce? De placere! Bucuria de a a alerga incepe inca de la pregatirea echipamentului, se traieste in timpul antrenamentelor sau al concursurilor si se savureaza la final. Mai cu seama, daca ai o medalie atarnata de gat . Uneori placerea de a alerga se transforma in suferinta, dar finalul suferintei (adica finalul alergarii) este o victorie.

Fara bucuria si placerea de a alerga, pasiunea aceasta nu poate fi de durata. Oricat de mare ar fi aceasta placere, apar si alte motive si motivatii pentru care alergam. Sponsorii vor iesi intotdeauna in fata cu premii. Aici alergatori au de primit. Dar alergatorii au si mai mult, de daruit. Si au ocazia sa faca asta la crosurile si alergarile cu scop caritabil.

Recunosc nu sunt un fan al crosurilor si al actiunilor caritabile din cadrul maratoanelor. Am eu senzatia ca prin aceste actiuni, nu se acorda atentie 100% alergarii si competitiei in sine. Iar eu unul, vin in primul rand sa alerg. Am devenit deja un MdA (Masina de Alergat) si nu ma pot abtine. Platesc cu bucurie taxa care are rol de donatie, dar gandul meu e concentrat pe alergat.

La Crosul Casiopeea, desfasurat in Parcul Tineretului, pe o distanta de 3,5 Km (desi oficial s-au anuntat 5 Km) lucrurile au stat putin altfel. “Cursa roz” sustine lupta impotriva cancerului la san. Desi sunt barbat, aceasta boala mi se pare ceva teribil. M-am inscris cu mult timp inainte, am platit taxa si mi-am preluat tricoul. Si inca un tricou roz, de fata. Mai mult chiar, am postat 2 afise la locul de munca si am plasat cativa fluturasi, am trimis mailuri la mai toti prietenii si am postat linkuri numeroase, despre cros. Am fost, ca sa zic asa, destul de constiincios.

Crosul Casiopeea venea la numai 1 zi  dupa cele 2 curse de la Calarasi. Dar venea intr-o zi geroasa. Cum necum ne-am incalzit; mi-am pus tricoul cel roz si mulat; am insotit-o pe Mariana la startul cursei feminine, am solicializat putin si am luat startul in cursa baietilor. Am plecat incet, dar mi-am gasit rimul repede, fiind pregatit pentru alergare de 5 Km. Evident traseul avea sa fie mai scurt, dar m-am simtit  foarte bine desi am tras destul de tare.

 Am ramas surprins sa primesc, la finish, biletul cu nr. 12. Cu putina strategie as fi prins TOP TEN. Abia la Premiere am inteles de ce nu urcasem ma sus in clasament; in fata mea ajunsesera numai alergatori unul si unul (Ion Bocancea / Adi Bostan / Victor Vlad / Ionut Purcea / Florin Precup / Sandu Purcea / Dl. Lupescu). Mariana ma astepa deja la Finish; ea terminase cursa fetelor (desi multe participante erau inca pe traseu). Si ea a fost surprinsa sa ma vada ajungand asa de in fata. In asteptarea Premierei am reluat socializarea (multi dintre tovarasii alergatori erau prezenti, dar nu au participat), am preluat afise si fluturasi (pentru Crosul Aripi Deschise, tot in scop caritabil),  am facut rost si de o medalie si mi-am recuperat (dupa 2 saptamani), diploma si medalia de la MPC.

Initial am vrut sa schimb tricoul, cu unul mai purtabil, dar in cele din urma l-am cedat Marianei (chiar daca aveea si ea unul la fel), in ideea in care le va purta cat mai des, pentru a raspandi mesajul. Pana la urma, placerea mea de a alerga si scopul organizatorilor s-au impacat foarte bine.