Revin an de an incepand din 2012 la poalele muntelui Cozia. Acolo timpul pare ca se opreste in loc pentru mine, ca om si alergator. Acolo ma simt liber si linistit, acolo ma simt acasa!

Cozia Mountain Run este mai mult decat un concurs de suflet. Traseul Stanisoara si evenimentul in sine ma definesc ca alergator si nu numai. Am participat la toate editiile, 5 la numar, si n-am de gand sa ma opresc. Spre bucuria mea in 2016 am revenit pe podium, la categoria de varsta, desi prestatia a fost asemanatoarea cu cea din anul precedent.

Sunt fan al curselor de maraton, insa la Cozia Mountain Run raman fidel probei 21Km. La editia a V-a am ramas fidel si unui obicei mai putin benefic si anume “ratatul startului”. De data aceasta dau vina pe ghinion si pe traficul incredibil dintre Pitesti si Caciulata. Chiar si Adrian “Conu” Mila a ramas socat de viteza colosala (maxim 40%) cu care sa deplasa la 7-8 dimineata unii cetateni posesori de carnet dobandit in judetul Arges (cel mai probabil). Am sosit in Campingul Manastirii Turnii cu 10 minute inainte de Start.

Din pacate a fost nevoie ca sotia mea sa-si sacrifice cursa ei individuala si a decis sa participe impreuna cu fiul nostru, nemaifiind timp pentru ca Pavel  sa fie preluat de altcineva pe durata cursei. Ii multumesc si voi incerca sa ma revansez!

Am plecat ultimul, imediat dupa coada plutonului. Incercarea de a recupera mi-am consumat o mare parte din energie pe primul kilometru. Starea de sanatate era mai buna comparativ cu cea din 2015, insa starea generala a fost asematoare. Am simtit oboseala inca de la prima urcare. Coborarea spre Pausa a fost extrem de solicitanta.Pe drumul forestier catre Manastireea Stanisora nu am reusesc sa ma regasesc. Am fost lipsit de vlaga. Ultima parte a dumului de 6km m-a lasat prada arsitei. Mi-a luat cateva secunde sa-mi revin, sus la manastire. Prin padure la vale alergarea a curs, insa fiecare mica urcare ma lovea in crestetul capului. Evidet ca nu mai simteam starea de “zbor” de la primele 2 editii.

Ultima provocare a cursei, urcarea dinspre Manastirea Turnu, am suportat-o cu incrancenare. De fapt, satsifactia intr-o astfel de competitiei dura vine tocmai din credinta ca vei depasi greul. Astepti izbavirea, finalul. Iesirea din padure si alergarea pe marginea ei spre sosire seamana cu un tur de stadion la o intrecere de la mondiala.

Am terminat si a V-a mea cursa la Cozia Mountain Run. Am terminat intreg. Restul e can-can. M-am clasat pe locul 7 la open, respectiv pe pozitia a 3-a la categoria 30-39 cu timpul de 1h15:40.

Tot ce se intampla intre cursa si premiere este ca cireasa de pe tort: o sezatoara la umbra intre prieteni, cu pepeni si voie buna. Dar nici in acest interval n-am stat prea mult. Am participat inclusiv la cursa juniorilor impreuna cu Pavel.

Ne revedem pe 1 Iulie 2017, la o noua editia de Cozia Mauntain Run!