Exista doua aspecte defiitorii pentru “cariera” mea maratonist amator, care se bat cap in cap. Sau nu. Pe de o parte consider ca “alerg cu sufletul”, pe de alta parte cifrele, statisticile si volumul imi influenteaza enorm alegerile.

Competitia ma stimuleaza enorm si imi asigura continuaitate in alergare. Asa ca, particip la cca 40-50 de concursuri pe an. Pe langa tinta de 100 de maratoane (deja atinsa), ceva la care tin foarte mult este sa alerg minim 10 editii conscutive ale aceluiasi eveniment, mai ales ca multe din ele le-am prins de la inceput.

Cele mai multe participari consecutive, respectiv toate editiile, le am la Ciucas X 3. In 2016 (pe 10 Septembrie)  am fost la Cheia pentru a VII-a oara. De data aceasta am revenit la proba de maraton. Una care de regula ma nimiceste. De fiecare data urlu de placerea alergarii, dar si de durere.

A fost al 5-lea maraton la Ciucas X 3 si l-am marcat din nou prin crampe sau printr-o cunoscuta stare de “sfarseala”. Mai toata cursa am alergat cu gandul la cei 3 Km de plat de la final. Pe acea portiune m-am prefacut ca mi-e bine si am tras de mine.

Chiar si timpul final (5h04) spune multe. Departe de PB-ul din 2014 (4h24) sau de Podiumul la categorie. Am terminat intreg, iar numaratoarea continua!