Pentru ca pasiunea sa ramana la aceleasi cote, iar bucuria alergarii sa nu dispara la competitii, este obligatoriu sa adaugam putina diversitate in “strategia” si in planul competitional. Este ideal sa stim ce ne place si cum ne place sa alergam si sa avem tinte clare, insa acestea pot fi si adaptate de la o perioada la alta. In timpul unei curse, planul initial poate fi modificat, in functie de forma si starea din timpul concursului.

Daca in 2012 tinta primordiala a fost numarul de maratoane, inclusiv un record national neoficial (23), anul acesta m-am orientat catre curse mai scurte pe partea de trail running. Pe sosea alerg oricum pe toate distantele posibile. Nu mai mai impac insa cu efortul depus in cadrul unui maraton montan. Ma simt mai bine pe traseele de trail mai scurte si mai rapide. E drept, satisfactia terminarii unui cros de 14Km nu e aceeasi ca dupa un maraton, dar organismul spune “Saru’ Mana”.

La Cheile Rasnoavei Adventure (27 Iulie) m-am mutat de la proba de maraton la semimaraton din mai multe motive. In plus, doream sa alerg la capacitate maxima si aveam nevoie de un antrenament serios alaturi de alergatori foarte buni, de care urma sa tin aproape.

Atmosfera de la Start nu a fost una extraordinara, spectaculoasa; numarul de participanti fiind foarte mic. Insa mi-a placut traseul. Parea ceva mai interesant decat cel de la prima editie. Inca din primi 2Km m-am regasit in ritmul lui Florin Totalca si asa am mers cca 10 KM.A fost cel mai dinamic “duet” incercat in timpul unei curse. Un antrenament tare, o jumatate de cursa de toata frumusetea alaturi de Florin. Chiar ii multumesc pentru asta!

Dupa jumatatea cursei au aparut problemele cu traseul, marcaj destul de firav si voluntari dezorientati. Florin a renuntat la acel ritm. Eu deja tinteam la pozitii fruntase. Am fost nevoit sa ma intorc de minim 5 ori pana la final, timp in care eram ajuns de alti alergatori. Deh, era vina mea ca ma grabeam. Parea ca suntem un fel de echipa. Eu testam terenul, ei ma tineau de “maneca”. Ne aflam intr-un fel de actiune de orientare. Coborand pe la Pestera Valea Cetatii, simteam ca zbor desi eram foarte incordat din pricina traseului. Ajuns la asfalt, alergarea s-a resimit altfel. Trecand pe langa “mici si bere” am aflat ca traseul trece prin Curtea Cetatii. Spre cetate am testat alergarea in pasi marunti la deal, asa cum ma invatase Florin pe ascensiunile din prima parte a semimaratonului. Foarte solicitanta, dar si spectaculoasa a fost coborarea din cetate. Pe strazile Rasnovului, mi-am amintit de Maratonul Zapezii. Finalul cursei l-am alergat alaturi de Daniel Scrob, care din pacate  se ratacise. Locul 4 la Final, 2 la categorie, in 2h19min. Nici finalul nu a beneficiat de prea mult  entuziasm, in special din cauza problemelor legate de traseu.

Pana la Premiere am “fugit” la Brasov sa iau pulsul pregatirilor pentru Brasov Triathlon (la care urma sa particip a 2-a zi, doar la proba de Stafeta Mixt – 4,5 Km). Am revenit la Rasnov pentru Premiere (am primit un trofeu foarte frumos). Asa cum obisnuiesc, nu consum timp criticand in gol organizarea slaba. Am discutat deja cu organizatorul despre problemele aparute. Zona merita un concurs serios si pentru asta sunt solutii. Pentru aceeasi perioada a anului viitor voi schimba probabil competitia, pentru diversitate.