Cu gandurile si faptele oamenilor (dragi sau nu) ma descurc. Dupa cum spunea mama lui Lance Armstrong, poti transforma un obstacol intr-o oportunitate. Culmea e ca mai greu ma pot feri de gandurile si propriile mele intentii. Numarul mare de curse sau de kilometri nu ar fi o preblema, daca nu s-ar confrunta cu alte tentatii (timpi buni, clasari si mai bune).

Dupe cele mai bune 2 maratoane de sosea ale mele (Rotterdam – 12 Aprilie) si Cluj (17 Aprilie) eu am ales sa ma “recuperez” printr-un week-end off-road, evident unul cu competitii. Mai intai am “turat motorul” la Brasov Marathon (proba de Cros – 9,6Km), dupa care m-am retras spre casa si am tras de mine la Cernica Spring Trail Running (proba de Semimaraton – 20Km).

CSTR a fost s-a pastrat si la a 2-a editie un concurs relativ mic, cu cca 100 de participanti (un sfert dintre ei fiind sportivi foarte valorosi), 3 probe si mult soare.

Din mai multe motive am ales proba de semimaraton (starea de oboseala acuta, distanta sub 42Km la proba de maraton si suprafata prea denivelata pentru starea mea). Vremea a fost putin mai blanda fata de editia din 2014, cel putin pentru mine (intrucat am terminat la in jur de ora 10:40). In ciuda ploilor traseul s-a dovedit a fi chiar prietenos cu picioarele mele. Portiunile cu noroi nu au mai insemnat un chin, ci o mica distractie. Furat de peisaj  m-am trezit de multe ori pe poteci gresite; “X-urile” (semnalizarile care indicau directie gresita) erau totusi prea mari ca sa nu ma prezesc la realitate. Am realizat curand ca ritmul e scazut, desi eu simteam ca alerg aproape de turatia maxima. Oboseala isi spunea cuvantul. Nici macar nu era nevoie sa-mi ascult corpul. Stia singur ce si cat trebuie sa faca. Simteam o stare apropiata de mahmureala. Ma “trezeam” din cand in cand. Adica ma simteam usor, pluteam chiar. Viteza crestea, dar nu ma tinea prea mult o asemenea stare. Pot spune ca m-am bucurat de traseu. Nu si de alergarea in sine, pentru ca in sinea mea eu tot speram la o clasare fruntasa. N-a fost cazul insa. Nu stiam, dar eram pe locul 4. Timpul final: 1h35min. (la 6 min. de Locul 3 si al 10 min. de la Locul 1.

In timpul alergarii de la Cernica senzatia fizica si chiar cea psihica au fost mai degraba neplacute. Insa am invatat cate ceva si din aceasta experienta. Intrun fel am simtit ca nu sunt e in pielea mea.Totusi, nu as fi ramas acasa. Nu am ramas pana la Premiere, insa am reusit sa ma bucur de atmosfera relaxanata (de genul “iesire cu prietenii la padure”).