Fiecare alergator are tendinta sa incerce proba si provocari noi si din cand in cand sa migreze total catre competitii diferite fata de cele cu care a inceput. Nu este vorba doar de curiozitate, ci de a te axa pe ce ti se potriveste si ai ales pe ceea ce iti aduce cea mai mare placere intr-o perioada anume.

In ultimii ani eu unul am ajuns sa alerg cu precadere in competiii ultra. Ca ultramaratonist si maratoanele devin “antrenamente”, iar competitiile pe distante foarte scurte par ca nu se mai potrivesc. Si cel mai probabil asa este.

Cu totii avem si niste obiceiuri sau chiar “traditii”. Desi nu ma antrenez in sala si nu mai am viteza, mi-a ramas inca dorinta de a participa la inceput de sezon la CAMPIONATUL NATIONAL de SALA MASTERS. In plus, incerc sa concurez periodic si la competitii masters si sa reprezint cu mandrie clubul MISCAREA CFR.

Asa s-a intamplat si anul acesta, pe 5 Martie, cand am luat startul in proba de 3000m, la categoria M40.
Stiam ca de la an la an ritmul meu pe aceasta distanta, in sala, scade. Mi-am asumat asta, dar stiam ca bucuria de a revedea multi prieteni alergatori va fi si mai mare. Printre amulti altii, spre supriza mea l-am reintalnit si chiar am concurat in aceeasi proba cu prietenul portughez Eduardo Gomes. Dar a nu a lipsit nici “fratele” Cosmin Buzerzan.

Spre deosebire de alta data aerul de interior si chiar praful din sala nu m-au mai necajit. Chiar m-am simtit excelent la un ritm de putin sub 4 minute pe 1000m. Am tras din greu la final ca sa cobor sub 12 minute, un timp foarte slab. Mai mult nu s-a putut.

Partea cea mai importanta si placuta a fost prezenta in sala a copiilor mei. A fost fantastic pentru mine sa ii aud si sa ii vad in tribune in timpul cursei. Niste momente de nepretuit. In rest ei chiar s-au distrat, profitand de groapa de nisip din sala de incalzire.