Particip la Bucharest Marathon inca din 2009. Primele doua prezente au fost la proba de Semimaraton. Dupa un an de pauza am revenit in 2011 si am incercat maratonul. De atunci am ramas pe aceeasta proba draga mie (doar in 2013 nu am putut fi acolo). Fie ca am fost in forma, fie nu mereu a fost o cursa plin de suferinta. Una motivanta si constructiva, imi place mie sa cred.

Am luat startul la editia din 2022, inclusiv in cadrul CN de Seniori si Masters, fiind setat sa indur, dar sa ma si bucur de alergare. De la clasicul Km 32 practic alergarea a devenit un fel de lupta de convingere a picioareor sa puna pas dupa pas. Iar pe ultimii doi km am gasit ca intitdeauna puterea sa cresc tirmul si mai recuperez cateva locuri in clasament.

Motivatia cea mai puternica a fost sa ma incadrez in limita de 3 ore si 30 de minute, pentru a puncta in cadrul CN de Maraton Seniori. Si cu suferinta venita la pachet, am reusit un timp final de 3h:25:09, mai bine cu 7 minute fata de cursa din 2021.

Altfel amintirile de la aceasta a 12-a participare la Maratonul Bucuresti (as putea sa mai adaug inca 2 participari, in proba de semimaraton in vechea versiune a evenimentului prin anii 2000) se contopesc cu cele de la participarile anterioare. Singurul detaliul diferit a fost purtarea unui maiou de triatlon primit cadou in Spania de la marea noastra campioana de ultra trail, Ana Cristina Constantin.

Sigur este ca dorinta de a alerga alaturi de alte mii de alergatori prin centrul Bucurestiului, in plina toamna, ramane.