Asemenea majoritatii alergatorilor am incercat, in competitii, diferite distante de la crosuri de 2Km la ultramaratoane (de peste 100Km). In timp, ajungem sa ne axam sau sa preferam anumite probe / distante. Daca pe plat maratonul are prioritate, la munte ma simt mai bine pe disnate mai scurte (exceptand semimaratoanele cu diferenta mare de nivel).
In acest context am revenit la Brasov, pe 23 Aprilie, pentru a lua startul al 2-lea an la rand la proba cea mai scurta (de 9Km) in cadrul Brasov Marathon.
Atat la start cat si la final am trait senzatia de “deja-vu”. Stapanit de o puternica stare de oboseala (veneam dupa Maratonul de la Cluj), nutream ambitia unei curse pline de vitejie pe Tampa. Am incheiat competitia pe locul 6(1 loc mai sus fata de anul 2015), respectiv cu timpul de 46min.41sec (1 secunda mai bine fata de anul precedent.
Ceea ce ramane intiparit in suflet nu sunt cifrele (evident), ci experienta in sine si momentele speciale. Am ajuns in Piata Sfatului in momentul in care se dadea startul la proba lunga (37Km). Am continuat drumnul cu masina si am ajuns undeva la Km 1,5km asteptand si incurajand alergatorii (majoritatea prieteni si cunoscuti). Am alergat cca 1km alaturi Alex Axon.
Alergarea mea a fost una intensa (nici nu se poate altfel la o cursa de 9Km). Desi nu sunt “prieten” cu urcarea, ascensiunea pe tampa a mers excelent in conditiile date. Efortul in urcarea pe Tampa are ca rasflata senzatia de libertate si de plutire peste oras osata ajuns in varf. Ca si in 2015 la coborare a aparut senzatia ca alerg in timp ce sunt legata cu sfori manuite de forte nevazute. N-a fost acel “zbor la vale” pe care mil-l inchipui cand ma gandesc la coborare.
Pe drumul si poteca ce inconjoara Tampa mi-am mai revenit in simtiri, insa odata intalniti alergatorii de la proba de semimaraton, a aparut o noua grija, sa raman in picioare pe poteca ingusta.
La final am fost intampinat de Adriana Axon careia ii multumesc pentru sustinere si poze. Nu am zabovit mult la Brasov. Am savurat gulasul, mi-am reintalnit colegii de drum (Robert Ghitea si dl. Petre Zeveleanu) si am plecat!
