Viata are cursul ei, cu incercari si satisfactii. Nimic nu e mai important decat familia, dar pasiunea isi poate face loc aproape oriunde si in orice situatie. Pentru luna Octombrie am fost nevoit sa renunt la toate competitiile planificate in tara.

Pe 1 Octombrie am plecat in Germania pentru mai bine de 1 luna, de nevoie, nu in vacanta. Mai exact, e vorba de oraselul Bad Oeynhausen, in regiunea West-Rhine-Westfalia. Si pentru ca in ultimele luni antrenamentele au avut mult de suferit, aici se pare ca am timpul si locul sa alerg in voie. Strazile nu sunt foarte circulate, padurea e la 2 pasi (in plus, pare special amenajata pentru alergare si Nordic Walking), parcurile sunt suficient luminate seara.

Evident nu ma multumesc doar cu antrenamentele, chiar daca am ocazia sa incerc si eu varianta cu 2 antrenamente pe zi (si nu e simplu deloc). In cautarile mele descoperisem o competitie interesanta intr-un sat numit Benthe din zona Hanovra, programata pe data de 3 Octombrie – Ziua Unitatii Germane (Ziua Nationala). M-am inscris la proba de Semimaraton (21,8Km).

Desi am plecat spre locatia concursului la 6.30 am, startul fiind la 10 am, neavand la indemna toate informatiile necesare, exista riscul sa ratez alergarea. Am luat un tren pana la Hanovra. Am primit informatii utile de la nasu’ si de la 2 politisti care au scos pe loc smart-phone-urile si au verificat legaturile de care aveam nevoie. Asadar, de la Hanovra alt tren (cca 20Km) la Ronnenberg. Mai erau 12 min. pana la Start si cca 3,5Km de parcurs. Am mers pe jos 2Km, de unde m-a preluat un alt alergator intarziat. A fost amabil si m-a lasat mai intai pe mine. De acolo indicatoarele m-au dus direct la zona de inscriere unde am fost ajutat din nou, de un organizator, care mi-a pus chiar si numarul pe tricou. Eram inscris online, asa ca m-au identificat repede. Cel mai mult a durat (3-4 minute) sa-mi prind cipul ciudat (din hartie) la pantof. Acel om cumsecade m-a directionat la Start si vazandu-ma inca dezorientat imi zice: “You can go now! You can Start from here!”. Alergatorii de la Proba de Semi plecasera de 12-13 minute.

Dar am luat plecat in cursa. Asta era cel mai important. Dupa primele sute de metri i-am ajuns pe cei de la proba de 10Km  si cei de la Proba de Nordic Walking (o disciplina luata foarte in serios aici in Germania). Pareau atat de multi! A trebuit sa fac adevarat slalom printre ei, desi poteca era destul de lata. Dar asta mi-a placut. Jumatate de ora am tot depasit (concurenti de la proba de 10Km, dupa presupunerile mele; ei luasera Startul la ora 1o:10), in cursa mea nebuna de recuperare a timpului pierdut.  Dar aveam si grija traseului. Intrebam permanent daca sunt pe cel de Semi. Dupa indicatoare parea ca sunt mai multe ture de facut. Cca 5Km am alergat pe marginea padurii. Cand s-au mai linistit apele traseul de semi a “intrat” in padure cu o urcare frumoasa. Deodata m-am trezit singur pe teaseu, fara semne sau sageti. Mi-am revenit in simtiri cand am vazut din nou alergator. Pfiu!! Era chiar de la Semi.

Intrucat am plecat in cursa nepregatit (nehidratat si nehranit sucient) am profitat de punctele de alimentare. Am incercat sa dreg busuiocul din mers, pe toate planurile. Asadar: eram in cursa, pe traseul corect, apa, banane si aveam o pofta incredibila de alergat. Nu intelegeam de unde atata energie si viteza, in speial pe urcari. Dar mi-am amintit de experienta de la Maratonul Regal, unde am fost in transa jumatate de cursa din dorinta de a recupera. Nu recomand asta, insa e un mod perfect de a fi permanent conectat la cursa. Dupa jumatatea cursei deja ma puteam bucura de alergare si de traseu (foarte frumos si bine gandit, desi putin complicat).  Inca depaseam semimaratonisti ceea ce-mi ridica moralul. Inainte de ultima bucata (cca 700m) am ajuns un grup compact si destul de valoros. Ei pareau chiar mai uimiti decat mine. Am profitat de cateva sute de m de asfalt, intr-o suita de viraje, inainte de Finis-ul din stadion. Ma asteptam la un tur de pista (chair daca era de zgura, iar stadionul nu avea tribune) si o atmosfera calda. Dar nu. Finish-ul a fost pozitinat la 50 m de intrarea in incinta si cei prezenti acolo pareau mai mult cu gandul la bere si carnati.

Am terminat in timpul de 1h48:13, locul 29 la Masculin. Daca scad cca 13 minute pierdute la Start as fi undeva imediat dupa Top 10. Am informat organizatorii. Au fost asa de amabili ca mi-au scazut 15 minute. Oricum, m-am ales cu 2 diplome, cu timpi diferiti. Am avut parte de o mica aventura, o alergare pe cinste, un traseu superb si organizatori saritori. In rest, atmosfera era una de vacanta, alergatorii si sustinatorii pareau ca au venit mai mult pentru carnati si bere. Paote ca am fost obisnuit cu Pasta Party si Kit consistent, dar la un semimaraton nu ar trebui sa lipseasca medalia.

O experienta interesanta, din care am multe de invatat si corectat.