E mai mult decat evident ca un concurs de alergare in Padurea Baneasa, intr-o perioada bine aleasa, poate atrage multi alergatori (pasionati sau ocazionali). Asta se intampla cu Baneasa Trail Run (fost Baneasa Trail Race). Si cum 10 Km parea o distanta insuficienta pentru pofta de alergare a sute de participanti, Editia a III-a a venit cu nouatea unui traseu de 21Km.

La BTR participantii au testat mai intai alergarea pe zapada (2012). In urmatorul an (2013)  s-a alergat extrem de bine, pe poteci uscate si batatorite. In fine, anul acesta (14 Decembrie 2014) provocarea a fost alta: noroi din belsug, poteci desfundate si pamant moale (deviere de la potecile / drumurile impracticabile).

Eram convins ca alergarea lunga prin padure pe un teren greu (moale, instabil, alunecos) nu e pentru mine. Insa am ales 21Km, in speranta ca nu voi fi nevoit sa alerg ca fugarit de hotii de cai (cum mi se intampla la 10Km).

Am sarit in zona de Start fix inainte de numaratoarea inversa. Rusinos din fire am plecat de ka jumatatea plutonului, urmand sa recuperez, atat cat se va putea. Ma astept sa pedalez in gol, sa-mi perd echilibrul, sa cad. Tenesii-achizitii relativ noi- de la Asics (Gel Kanaku), model de care n-a auzit nimeni, mi-au facut o mare supriza. A avut o alergare usoara, fara alunecarile care imi fura zdruncina mereu increderea in capacitatile mele de alergator. De viteza maxima nu putea fi vorba. Cum spunea si Hiroko, traseul a cerut multa concentrare. M-a simtit ca la un examen din facultate.

Ce m-a dat peste cap a fost devierea de la trasa ideala. As fi preferat sa alerg prin apa si noroi decat sa fac poteca pe pamantul necalcat, evitand crengile (care oricum mi se opreau in dinti) precum un boxer evita loviturile adversarului. A fost totusi o aventura. O senzatie de salbaticie, de libertate. E faina padurea insa eu revin la asfaltul meu fara de zi cu zi. Astept insa o alergare in Padurea Baneasa prinavara (cum s-a intamplat la Forest Run – ultima etapa).

Nu am pornit cu ganduri mari, asa ca am dat cam 90% din puterile mele. Cca 13-14 Km am fost impins de la spate de un alergator imbracat in negru, in acelasi timp fiind tras usor dar sigur de alergatorii (colorat imbracat) din fata (cei camuflati mi-au scapat). Am intrat parca in alta viteza cand traseul de semi s-a intalnit cu alergatorii de la 10Km. Intotdeauna imi creste moralul cand ma aflu in alta viteza decat marea de alergatori, chiar daca nu ei sunt concurenta.

Deodata il ajung pe Virgil Toparceanu care ma astepta de multa vreme; prind curaj si turez motorul. In sfasit simteam ca alerg si ma simteam bine. Fara sa realizez, pana la final am mai depasit 2 sau 3 alergatori. Am termint cursa pe locul 14 din 297 de participanti la Semimaraton, cu timpul de 1h29:19.

Alergarea in sine reprezinta doar jumatate din ce inseamna Baneasa Trail Run. Dupa cursa m-am bucurat de: hidratare, portocale, sarmale, vin cald, prieteni alergatori de jur-imprejur, fete vesele, premiere plina de voie buna si emotii mari la tombola (am plecat acasa cu 3 carti despre sport).

Un eveniment de inalt nivel, de nota 10. Felicitari tuturor celor implicati!