Alergarea in natura ofera o senzatie unica de libertate, pentru fizic si psihic. Alergi pe carari, prin padure, peste dealuri, traversezi munti. Urci, cobori, treci poduri, traversezi izvoare, sari peste pietre si busteni cazuti, o iei de-a dreptul prin balti. Nu mai vorba de o simpla alergare, este o testare a limitelor de orice fel. Obstacolele de trecut sunt legate de rezistenta fizica si psihica, dar primeaza dorinta de a termina cursa. Dupa 4 ore sau 8 ore de alergare in natura, te simti fericit cand treci linia de Finish. Fericit ca ai terminat cursa si ca ai trait o experienta deosebita.

Insa alergarea in natura nu inseamna intotdeauna aventura. Traseele sunt in general “ferite de percole”. Ai vrea ceva mai mult. Ai incercat deja alergarea pe zapada, ger, ploaie torentiala, arsita, vant, alergare sub pamant (in salina) sau pe plaja si altele. Esti calit si bine antrenat. Alergarea iti ofera atata energie, avant si incredere de sine incat de simti puternic, fara insa a fi un pachet de muschi. Dorinta de aventura te duce inevitabil cu gandul la alergare cu obstacole.

Copil fiind, alergam foarte mult si ma catatam si mai mult: garduri, copaci, poduri, sure de fan, soproane si alte cele. Marea placere era sa sar “parleazul” din alergare. De cele mai multe doar asa il puteai sari. In timpul facultatii am descoprit Parkour-ul, fara sa-l practic insa. Era totusi foarte multa acrobatie si risc prea mare de accidentari grave. Eu eram cu gandul la  o alergare cu obstacole naturale sau tip “army camp”. Pe vremea cand completam CV-uri pe banda rulanta, speificam la planuri de viitor “realizarea unor evenimente care sa includa alergarea cu obstacole”. Inca am dorinta asta.

Evident ca nu sunt singurul cu astfel de nebunii in cap. Numai ca, am cunoscut pe cineva mult mai hotarat ca mine. Prin alte parti astfel de concursuri de alergare cu obstacole sunt deja traditie, exemplu: Spartan Race. Adrian Simion si tovarasii lui de la Cluj au organizat in August 2012 Runsilvania Wild Race, dupa care au infiintat Asociatia Runsilvania. Imediat ce am aflat de initiativele lor am stiut ca dorinta mi se indeplini. Nu am ajuns la Wild Race la Rachitele, dar am incercat sa ajut la promovare. Iar la inceput de 2013 am avut placerea sa aflu printre primii despre proiectul concret al primului concurs de alergare cu obstacole din Romania: FUGI cu DONATH! – 25 Mai 2013. Am fost onorat primesc numarul 1 de concurs, dar si  sa ofer unele idei, sugestii, propuneri. Asadar, chiar daca munca efectiva a cazut pe umerii lui Adrian si al colegilor lui, am trait cu senzatia ca am contribuit si eu (in foarte mica masura) la prima competitie de obstacole din Romania.

In Padurea Hoia din Cluj alergarea s-a intalnit cu aventura si legenda. Este vorba de legenda ciobanului Donath care  a salvat Cetatea Clujului de invazia turceasca, dupa care “s-a dus”. La locatia superba organizatorii au adaugat (numai ei stiu cum au reusit) o sumedenie de obstacole, unul mai fain decat altul. Numai pentru asta, merita tot respectul nostru. Alergarea in sine a fost precedata de saltul a 4 parasutisti. Un spectacol minunat, pe care nu l-a oferit nici un alt concurs de alergare din Romania, indiferent de numarul participanti sau sponsori. Startul a fost dat printr-o mica poveste si sub semnul flacarilor.

Dorinta de aventura si placerea alergarii au nascut in participanti forte nebanuite. S-a alergat “nebuneste”, iar obstacolele au fost trecute dintr-o suflare. Cel putin, de catre primii concurenti. Aratau mai degraba a razboinici. E drept, se dadea o lupta cu propriile limite. Am impins din brate, ne-am tarat pe coate, ne-am  catarat, am topait printre cauciucuri, am sarit peste balotii din paie din incinta Muzeului Etnografic, ne-am racorit in cele 2 bazine cu apa, am urcat dealul, am alunecat pe toboganul cu spuma, pentru ca ialul apoteotic sa ne prinda sarind peste linia de Foc. Un traseu superb, spectaculos. O cursa prea scurta (cca 4Km), dar o senzatie nemaintalnita, la trecerea liniei de Finish. Am simt aceeasi bucurie pentru experienta traita, ca la un maraton montan de 42Km.

Atat de mare a fost entuziasmul incat am reluat (partial) traseul, alaturi de cativa participanti, inclusiv castigatorul: Tamas Bogya. Clasamentul a fost ultima mea grija inainte de Start, dar la final m-am luptat pentru un frumos loc 5 (din 130 de participanti). Timp: 20’32”.

Pentru a-ti ideplini visul, strabati lumea intreaga. Pentru a-mi indeplini o dorinta din copilarie am parcurs 1000Km (dus-intors), la Cluj. Fortele naturii, dar si fortele umane (fizice si psihice) s-au contopit si au semanat momente de fericire pentru copii, dar si pentru oameni mari, cu suflete mari.

Galerie Foto.

Clasament.

Felicitari Asociatiei Runsilania pentru aceasta pagina de istorie, in lumea alergarilor din Romania. Vor urma si alte aventuri.