Cum spuneam si in alte povesti, Atletismul – ca disciplina, a fost dintotdeauna sportul meu preferat, pe care il savuram la TV. Am practicat atletismul in copilarie (alaturi de prietenul Axon) si am ramas cu regretul ca nu am putut continua.

Regretul a inceput sa paleasca undeva la sfarsitul liceului, cand am inceput sa alerg la crosuri si a disparut complet in momentul cand am alergat primul maraton de sosea (Aprilie 2011) cand (avand la baza si un antrenament bunicel) am facut o cursa demna de un sportiv.

Am aflat de curand ca inca nu e tarziu sa devin sportiv legitimat, dar nu doar asa ca mi s-a pus mie pata. E totusi nevoie de o recomandare. Si, fara sa banuiesc macar, Dna Ioana Nica m-a recomandat dlui Lazar de la Rapid, un om deosebit care incearca permanent sa atraga alergatori pentru a-i legitima. Si uite asa, sunt proaspatul detinator al unei legitimatii de sportiv, emise de Federatia Romana de Atletism.

Se pare ca nu-i niciodata prea tarziu pentru ceva ce-ti doresti cu adevarat sau ti-ai dorit cu ardoare o data de mult. Aa…nu am spus clubul..e vorba de Rapid (uite-asa, sa moara de ciuda oierul, ca tot NU am mai calcat la vreun meci al Stelei de mai bine de 2 ani).

Ca sportiv legitimat voi avea dreptul de a participa la campionate nationale: de sosea, de munte sau de sala. Evident, la Seniori nu voi avea nici o sansa sa prind macar penultimul loc la vreo competitie, dar cine stie?. Dar peste ani, cand voi deveni “veteran” :)) , voi putea sa-mi fac sperante la concursurile de Master.