Alergare, turism si carnati (virsli) – Semimaratonul virslilor – 8 Iunie 2013

Jun 13, 13 • RunningNo CommentsRead More »

Daca in ce priveste alergarea montana fiecare cursa e, din oficiu, deosebita datorita muntilor care o gazduiesc (toti muntii sunt minunati) si pentru a lua startul acolo esti dispus sa parcurgi distante foarte mari, pentru alergarile de plat (sau de sosea) pasiunea pentru alergare si natura nu sunt suficiente. Atat organizatorul, cat si alergatorul trebuie sa mai caute in cutia cu motivatii.

Semimaratonul Virslilor a sunat inca de la inceput putin altfel. Eram gata sa testez acest soi nestiut (in partile noastre) de carnati. Imi doream sa ajung la Deva (fara un motiv anume). Nu-i bai, luasem eu de cateva ori directia Deva, uitand sa fac dreapta spre Alba Iulia, la celebra intersectie din Sebes. Startul de la Castelul Corvinilor si accesul gratuit la diferite puncte turistice au fost alte motive de luat in seama. Dupa o cursa de semimaraton cu siguranta urma sa am energia necesara de a ma transforma in turist. Pe parcurs a mai aparut un motiv: o nunta in zona (la Cugir). Sau poate Semimaratonul Virslilor a fost motivul pentru care am acceptat invitatia la nunta. Ambele parti au avut de castigat. Eu fiind a 3-a. Pai da, turcu’ plateste (vorba ‘ceea).

La Deva am avut niste gazde extraordinare (Simona, Noro, Stefi, Bogdan si bunica). Am trisat putin in pofta noastra de carnati; am avut parte de o “Virsli Party”.

Atmosfera de petrecere din oras (Zilele Devei) ne-a dat un plus de energie. In dimineata concursului autocarul ne-a lasat la poalele Castelului, urmand ca fiecare sa alerge mai tare sau mai incet, in functie de cat de mare era pofta de virsli. Nu pot spune ca am vizitat Castelul, dar consemnez faptul ca am fost acolo si am avut onoarea sa iau Startul intr-un Semimaraton, dintr-o asemenea locatie (spre deosebire de Maratonul Transilvania, unde Startul se dadea de langa un onorabil  semn de “Cedeaza trecerea” pe o strada oarecare).

De data asta nu am ratat Startul, ceea ce mi-a permis sa apar si in poza de RO CLUB MARATON. Dar am plecat de la jumatatea plutonului, destul de incet. Usor-usor am marit ritmul, salutand toti cunoscutii din mers; unii s-au obisnuit deja. “Da’ tu tot timpu’ vii din spate” a concluzionat Ioana Mica. Schimbarile de directie din Hunedoara mi-au placut foarte mult.

Alergarea pe soseaua nationala a fost un bun prilej de concentrare pe cursa, dar si de a-mi relaxa privirea cu peisajul din jur. Nu-mi venea sa cred ca aveam un sens de mers doar pentru noi, semimaratonistii. Schimbarile de directie au fost foate bine semnalizate (prin oameni sau sageti). Trecerea printr-un sat a animat mult atmosfera. Localnicii iesiti la porti incurajau alergatorii asa cum nu am mai vazut vreodata la o cursa de sosea. De laudat si de invatat din exemplul lor!

Numai ca Semimaratonul dintre Hunedora si Deva nu s-a alergat numai pe asfalt. Brusc ne-am teleportat catre o cursa de trail-running in incaltari de asfalt. Cca 3 Km am alergat pe un drum cu mult noroi, pe care peticele sau marginile de iarba au fost la mare cautare, in timp ce admiram peisajul. Zona de dealuri cu al sau pamant care zbura in toate partile (de pe talpi) a fost chiar interesanta, dar nu credeam ca voi fi nevoit sa alerg asa incet. Cel putin noi nu ne-am poticnit ca masinile sau nu ne-am rupt ceva cum au patit bicicletele. Pe ultima coborare chiar am prins viteza, iar starea generala era fantastica. 1h02′ la Km 15. Nu putea fi adevarat. Orasul se trezise. Cetatenii putin nedumeriti ne-au lasat totusi sa ne vedem de treaba. O noua serie de viraje, abordate in viteza.

Zona de Finish mi-a placut, dar marea dezamagire a fost ca nu am sosit pe Stadion (asa stiam eu ca se va intampla). In ciuda celor 500m lipsa, eu consider ca am facut PB (01:26:48), tinand cont de diferenta de nivel. Poate ca asa ne-am razbunat pentru cei 500m in plus de la Semimaraton Bucuresti. Locul 11 din 134 de participanti care au terminat cursa. Dupa Finish imi venea sa reiau traseul in sens invers. Dar la Hunedoara nu cred ca ma asteptau virsli.

Premierea s-a facut in bani pentru primii 3 la Open (Feminin si Masculin), respectiv diplome si medalii pentru primele 3 locuri la categoriile de varsta. Multumiri speciale au fost aduse RO CLUB MARATON pentru suportul acordat si pentru prezenta solida in randul participantilor.

Am dedicat aceasta cursa Stefaniei (Dumnezeu stie suferinta ei si o va ajuta sa fie mai bine).

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *