2X2 RACE 2014 – Amintiri din copilarie

Aug 29, 14 • Running4 CommentsRead More »
Zitec Runaways

Zitec Runaways

Suntem prieteni de o viata as spune (de peste 26 de ani). Cei mai buni prieteni as indrazni. Am colindat mult impreuna. La inceputuri prin cartier, mai apoi prin munti si nu numai. Am facut intotdeauna o echipa: de la raid-uri prin cartier pana la ture montane; de la mini-tentative de “parcour” pana la stafete in competitii de alergare. 

Alex (Axon), caci despre el e vorba, mi-a facut o propunere pe care n-o puteam refuza. Am fost chiar onorat. Sa formam din nou o echipa, de data asta intr-o incercare dura: 2×2 Race (Vf. Negoiu si Moldoveanu in aceeasi cursa).

Pentru jumatatea lunii August, cand termometrul arata in Bucuresti peste 30 de grade, noi am ales sa ne imbracam bine si ne pregatim de start-ul unei aventuri in munti. Facusem un calcul ca vom fi pe traseu cel putin 12 ore. Insa tocmai vremea a schimbat planurile atent facute. Traseul a fost scurtat mult si urma sa avem o experienta intensa, doar pana pe Varful Negoiu si inapoi. Cu cativa ani in urma tot cu Alex atinsesem (prima oara pentru mine) al 2-lea varf  din Romania. Eram gata sa revenim acolo sus, dar in mare viteza de data aceasta. Pe Vf. Moldoveanu inca nu am ajuns.

Surpriza a fost sa fac parte dintr-o echipa mult mare, echipa Zitec, cea mai numeroasa de altfel. Alaturi de alte echipe dragi mie si multi prieteni alergatori (multi dintre ei trecuti prin “chinurile” de la TTR :), nu ma puteam simti decat intr-o stare de sarbatoare.

zitec-runaways-2
Echipa “Zitec Runaways” (caci asa ne-am numit) a inceput cursa cu emotii in suflet. Nu ne gandeam la clasament. Acesta era un test suprem pentru noi, ca echipa. Alex era macinat de gandul ca nu e la fel de rapid ca mine si o sa ma tina in spate. Eu eram preocupat de cum sa ne ajutam reciproc. Pana la urma lucrurile au mers de la sine.

Inca de la prima urcare (catre Saua Capra) am intrat intr-o stare de agitatie pozitiva. Urcarile si cobararile succesive nu prea ne-au dat ragaz. Cu greu puteam sta unul in spatele celuilalt; permanent ne intercalam cu alti alergatori.  Poteca ingusta si dificila. Alex se misca deja bine. Tot mai bine. Ma opream destul de des (ba de sete, ba de cald). El continua. “Eu o iau inainte, ma ajungi tu din urma!” striga la mine. Il ajungeam cu destul efort. Cobora excelent. Stiam deja ca se autodepasise. In tot acest timp imi veneau in minte multe dintre aventurile noastre.

1h35 pana la Lacul Caltun. Urcarea spre Negoiu – o placere. 2h30 pana pe varf. Aveam deja o tinta, desi Alex nu credea sa reusim: sub 5h la final. Dupa nici 10 minute de la coborarea de pe varf avem o supriza foarte placuta: Echipa Zitec Bobcats (Adriana si Sorina) erau deja aproape de varf. Dupa Caltun urcarile au inceput sa-l doboare pe Alex. De acum incepeam sa inteleg temerea lui. Dar si celelalte echipe aveau greutati. Rezistam cu bine pana la punctul de alimentare. Jumatate de activator Sponser si parca ultima urcare n-a mai fost asa grea.


Cu timpul stam bine. Tinta e realizabila. Ajunsi din nou in Saua Capra, ne luam avant si avem parte de o coborare fulgeratoare, un ritm nebun. Acum suntem chiar unul langa altul. Simtim spiritul de echipa. Comunicam, ne incurajam. Slalom printre turisti. O alta echipa vine tare din spate. Voci cunoscute ne striga si zambim la poze! Suntem la asfalt. Pe treptele de final parca imi amintesc toate momentele din viata noastra in care am fost in echipa, din copilarie si pana in ziua concursului. Un final frumos. Sub target: 4h:51m. O dorinta implinita, suntem extrem de incantati! E mare lucru sa faci din nou echipa cu tovarasul din copilarie.

In timpul cursei am fost intrebat: “Ce e cu tine asa in spate”? Raspunsurile mele au fost: pentru ca “cel mai bun prieten”, pentru ca “amintiri din copilarie”, pentru ca “echipa”. Toata aceasta experienta faina (poate cumva umbrita de faptul ca nu am urcat si pe Moldoveanu) a fost ca o victorie pentru mine. Nu mi-a fost usor. Alex m-a surprins. Jumatate de cursa am alergat dupa el. Apoi mi-a dat ocazia sa-l sustin. Cel putin, am incercat. Multmesc Alex! Candva vom atinge ambele varfuri intr-o singura cursa.

zitec-runaways-3

4 Responses to 2X2 RACE 2014 – Amintiri din copilarie

  1. Mihai Savu says:

    Salut Florin, felicitări pentru cursă. Am fost unul din fotografii de pe traseu și v-am prins în câteva cadre.
    Alex apare aici și în următoarele 3 poze http://goo.gl/Iln53U iar tu apari aici http://goo.gl/Pj7mZ6
    La întoarcere sunteți aici amândoi http://goo.gl/t1tEca și apoi tu http://goo.gl/bzEfsG
    Ți-am spus că îți urmăresc blogul…

    • Simon says:

      Frumoasa surpriza ne-ai facut Mihai! Multumim pentru poze si suport! Te astept si la TTR, daca esti din Bucuresti!

      • Mihai Savu says:

        Florin și Alex, mulțumesc și eu pentru aprecieri și pentru invitație. Nu voi veni la TTR, sunt din Cluj, alerg numai de 3 luni și nu am descoperit plăcerea alergării pe asfalt.

        În cele 3 luni am fost concurent la două competiții de trail running (una a fost semimaratonul Cindrel In Alergare, unde ai fost și tu Florin) și am fost fotograf voluntar la 2X2.

        Sper să ne vedem la anul la concursurile de trail. Succes.

  2. alex says:

    Mihai, iti multumim pentru poze, excelente!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *